.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

luni, 9 decembrie 2013

„Vorbeşte-ne despre Conştiinţa de sine”.

„Vorbeşte-ne despre Conştiinţa de sine”.
Şi el răspunse, zicând:
„Inimile voastre cunosc în tăcere taina zilelor şi a nopţilor,
Dar urechile fiecăruia însetează după sunetul cunoaşterii din inima voastră.
Ci voi aţi vrea să cunoaşteţi în cuvinte ceea ce deja ştiţi din gânduri,
Aţi dori să atingeţi cu degetele trupul gol al viselor voastre.
Şi este bine că voiţi aceasta.
Izvorul ascuns al sufletului trebuie să ţâşnească şi apoi să alerge
murmurând către mare
Iar comoara adâncurilor voastre fără sfârşit vrea ochilor să se arate,
Ci nu există balanţă pentru a cântări necunoscuta voastră comoară
Şi nu cercetaţi adâncurile conştiinţei voastre nici cu prăjina, nici cu sonda,
Fiindcă Eul omului este ca un ocean fără hotare şi de nemăsurat.
Nu spuneţi nicicând „Am aflat Adevărul” ci mai curând „Am aflat un
Adevăr”.
Nu spuneţi „am găsit cărarea sufletului” ci, mai degrabă, „Am găsit sufletul
drumeţind pe îngusta-mi cărare”.
Pentru că sufletul aleargă pe toate cărările.
El nu călătoreşte pe o anumită linie, nici nu creşte asemenea trestiei,
Sufletul se desface precum un lotus în petale fără de număr”.

Kahlil Gibran-Profetul





Trimiteți un comentariu