.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

duminică, 16 martie 2014

Ivirea Constiintei Noi



Majoritatea religiilor stravechi si a traditiilor spirituale impartasesc intelegerea faptului ca starea „normala” a Mintii noastre este viciata de un defect fundamental. Totusi, din aceasta intelegere a conditiei naturii Umane — daca putem numi intelegere aceasta veste proasta — decurge o a doua intelegere: vestea buna pe care o reprezinta posibilitatea unei transformari radicale a Constiintei Umane, invataturile hinduse (uneori si cele budiste) identifica aceasta transformare drept Iluminare. In invataturile lui Isus o regasim ca salvare, iar in budism este denumita sfarsitul suferintei. Eliberare si Trezire sunt alti termeni folositi pentru a exprima aceasta transformare.
   Cea mai mare realizare a Umanitatii nu este reprezentata de operele sale din domeniul artei, stiintei sau tehnologiei, ci rezida in Constientizarea, de catre individ, a propriei disfunctii, a nebuniei sale. Aceasta Constientizare a aparut deja catorva persoane, in trecutul indepartat.


   Un om pe nume Gautama Siddhartha, care a trait in India in urma cu 2 600 de ani, a fost poate Primul care a experimentat-o, cu o claritate Absoluta. Mai tarziu i-a fost conferit titlul de Buddha…Buddha inseamna „cel Trezit”. Cam in aceeasi perioada a aparut in China un alt invatator spiritual timpuriu al umanitatii…Numele sau era Lao Tzu. El si-a lasat mostenire invataturile sub forma uneia dintre cele mai profunde carti spirituale care au fost scrise vreodata, Tao Te Ching. Constientizarea propriei nebunii este, desigur, echivalenta cu aparitia sanatatii, cu inceputul Vindecarii si Transcendentei. Pe planeta isi facea aparitia o Dimensiune noua de Constiinta, o prima tentativa de inflorire. Apoi acei oameni rari au vorbit contemporanilor lor. Au vorbit despre pacat, despre suferinta, despre iluzie. Le-au spus celorlalti: „Priviti-va vietile. Observati ceea ce faceti, suferinta pe care o creati.” Apoi au aratat posibilitatea Trezirii din cosmarul Colectiv al existentei Umane „normale”. Au aratat Calea.

  Lumea nu era inca pregatita pentru ei, cu toate ca ei constituiau o parte vitala, esentiala in Trezirea Umanitatii. Au fost, in mod inevitabil, gresit intelesi in cea mai mare parte de catre contemporanii lor si de catre generatiile urmatoare, invataturile lor, desi simple si totodata cu mare putere transformatoare, au fost denaturate si gresit interpretate, uneori chiar si in consemnarile discipolilor lor. De-a lungul secolelor au fost adaugate multe lucruri care nu aveau nimic de-a face cu invataturile originare, ci reflectau doar o fundamentala ratare a sensului lor.
  Printre invatatorii aceia s-au aflat unii care au fost batjocoriti, insultati sau ucisi si altii care au fost venerati ca niste zei.
Invataturile care aratau Calea in vederea depasirii disfunctiei Mintii Umane, calea pentru iesirea din nebunia Colectiva, au fost denaturate in asa fel, incat au devenit ele insele parte a alienarii Mentale.

  Asa au ajuns religiile, in cea mai mare parte a lor, sa dea nastere discordiei, in loc sa se constituie in Forte unificatoare, in loc sa puna capat violentei si urii prin realizarea Unitatii Fundamentale a tuturor Formelor de Viata, ele nu au adus decat mai multa violenta si ura, mai multe divizari intre oameni si intre diferitele religii si chiar in cadrul uneia si aceleiasi religii. Ele s-au transformat in ideologii, in sisteme de credinte cu care Oamenii s-au identificat si pe care le-au folosit pentru a-si spori falsul lor sentiment de Sine. Prin intermediul acestor religii ei au justificat „corectitudinea” proprie si „greseala” celorlalti, definindu-si astfel identitatea prin raportarea la dusmanii lor, la „ceilalti”, la cei „lipsiti de credinta” sau „cu credinta gresita”, pe care nu arareori sau simtit indreptatiti sa-i ucida. Omul l-a facut pe „Dumnezeu” dupa imaginea sa.

  Eternul, infinitul, nenumitul a fost redus la un idol Mental in care trebuia sa crezi si pe care trebuia sa-l venerezi ca fiind „dumnezeul meu” sau „dumnezeul nostru”.

Si totusi… totusi… In ciuda tuturor actelor demente savarsite in numele Religiei, Adevarul despre care ele vorbesc continua sa straluceasca in miezul lor. Inca straluceste, chiar daca nedeslusit, printre straturile suprapuse de denaturari si interpretari eronate. Este insa putin probabil ca veti reusi sa-l percepeti daca nu ati avut deja strafulgerari ale acestui Adevar in Interiorul vostru. De-a lungul intregii istorii, au existat intotdeauna oameni rari care au experimentat o schimbare in Constiinta lor si au realizat astfel in interiorul lor ceea ce este mentionat in toate religiile.
Pentru a vorbi despre acel Adevar nonconceptual ei s-au folosit apoi de cadrul conceptual al religiei poporului lor.
Prin intermediul unora dintre acesti barbati si femei s-au dezvoltat in cadrul tuturor religiilor majore „scoli” sau miscari ce reprezentau nu doar o redescoperire, ci in unele cazuri o intensificare a luminii invataturii originale.

  Asa au luat fiinta gnosticismul si misticismul in cadrul crestinismului timpuriu si medieval, sufismul in religia islamica, hasidismul si kabbala in iudaism, advaita vedanta in hinduism, Zen si dzogchen in budism. Majoritatea acestor scoli erau iconoclaste…Ele au inlaturat straturi si straturi de conceptualizare anosta si structuri de credinte Mentale, motiv pentru care cele mai multe dintre ele au fost privite cu suspiciune si adesea cu ostilitate de catre ierarhiile religioase consacrate.
   Spre deosebire de Religia raspandita in masa, invataturile lor puneau accentul pe intelegere si pe Transformarea Interioara. Datorita acelor scoli si miscari ezoterice si-au putut recastiga puterea transformatoare invataturile originare ale religiilor importante, chiar daca in majoritatea cazurilor doar un mic procent de Oameni avea acces la ele.
Numarul acestora nu era niciodata suficient de mare pentru a exercita un impact semnificativ asupra profundei Inconstiente Colective a majoritatii, in Timp, unele dintre acele scoli au devenit ele insele formale sau conceptuale, deci prea rigide pentru a mai fi eficiente. 


sursa:
http://biosoft.ro/2009/09/trezirea-constiintei-umane/
Trimiteți un comentariu