.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

duminică, 16 martie 2014

Necesitatea unei transformari



Atunci cand se confrunta cu o criza radicala, atunci cand vechiul mod de a trai in Lume, de a interactiona cu ceilalti si cu Natura nu mai functioneaza, atunci cand supravietuirea este amenintata de probleme aparent imposibil de depasit, o Forma de Viata individuala — sau o specie — fie se stinge, fie se ridica deasupra limitarilor conditiei sale prin intermediul unui salt Evolutiv.
Se crede ca formele de viata de pe aceasta planeta s-au dezvoltat pentru prima data in mare. In vreme ce pe uscat nu existau inca animale, marea deja abunda in vietati. Apoi, la un moment dat, una dintre creaturile marine trebuie sa se fi aventurat pe uscat. Probabil ca la inceput s-a tarat cativa centimetri, dupa care, extenuata de enorma atractie gravitationala a planetei, trebuie sa se fi intors in apa, acolo unde gravitatia este aproape inexistenta si unde putea trai fara mare efort. Apoi a mai incercat o data, si inca o data, si inca o data, iar mult mai tarziu avea sa se adapteze la viata pe uscat, aveau sa-i creasca picioare in loc de aripioare, branhiile aveau sa fie inlocuite de plamani.

Pare greu de crezut ca o specie s-ar aventura intr-un mediu atat de ostil si ar suferi o transformare in sens Evolutiv daca n-ar fi fortata s-o faca din cauza unei situatii de criza. Se poate ca o mare suprafata marina sa se fi separat de oceanul principal, apele retragandu-se treptat de-a lungul a mii de ani, fortand pestii sa-si paraseasca habitatul si sa Evolueze. Reactia in fata unei crize radicale care ne ameninta insasi supravietuirea — iata provocarea cu care se confrunta acum Umanitatea. Disfunctia Mintii Egoiste, constientizata deja in urma cu peste 2500 de ani de catre invatatorii intelepti din vechime si amplificata acum de stiinta si tehnologie, ameninta pentru prima data supravietuirea Planetei.
   Pana in urma cu foarte putin timp, transformarea Constiintei Umane — la care faceau referire si invatatorii din vechime — nu reprezenta mai mult decat o posibilitate, implinita, ici si colo, de putini indivizi, fara nicio legatura cu mediul cultural sau religios din care proveneau. N-a avut loc o inflorire la scara mare a Constiintei Umane, deoarece nu era imperios necesara.


  In curand, un procent semnificativ din populatia planetei va recunoaste, daca nu a facut-o deja, ca Umanitatea se confrunta acum cu o Alegere Totala, sa Evolueze sau sa piara. Un numar inca relativ mic, dar in crestere rapida, de Oameni experimenteaza deja in ei insisi ruperea de vechile tipare ale Mintii Egocentrice si manifestarea unei noi Dimensiuni a Constiintei.

Ceea ce ia nastere acum nu este un nou sistem de credinte, o noua religie, ideologie spirituala sau mitologie.
Ne apropiem de sfarsitul nu doar al mitologiilor, ci si al ideologiilor si al sistemelor de credinte. Schimbarea se produce intr-un plan mai profund decat cel al continutului Mintii voastre, al Gandirii voastre. De fapt, in centrul noii Constiinte se afla transcenderea Gandirii, capacitatea recent descoperita de a ne ridica deasupra Gandurilor, de a realiza in noi insine o Dimensiune infinit mai vasta decat cea reprezentata de Gandire. Din acel moment identitatea voastra, sentimentul propriei Fiinte nu va mai fi derivat din fluxul necontenit al Gandurilor pe care, in cazul fostei Constiinte, le luati drept voi insiva. Ce usurare sa realizezi ca Eu nu sunt „vocea din Mintea mea”.
Atunci cine sunt Eu?
Cel care Vede toate acestea.


Constiinta care preceda Gandul, Spatiul in care apare Gandul — sau Emotia sau Perceptia Senzoriala.
Egoul nu inseamna altceva decat identificarea cu Forma, in primul rand cu Forma Gandurilor. Daca Raul exista in vreun fel — si exista, dar la modul relativ, nu Absolut — atunci definitia sa este aceasta, identificarea completa cu Forma — Forma Fizica, Forma Mentala, Forma Emotionala. De aici decurge totala necunoastere a legaturii individului cu Intregul, a unitatii intrinseci cu oricare „altul” si totodata cu Sursa. Aceasta ignoranta este pacatul originar, suferinta, iluzia. Iar atunci cand aceasta iluzie a Separarii Totale fundamenteaza si domina tot ceea ce Gandesc, spun si fac, ce fel de Lume voi crea eu? Pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare nu trebuie decat sa urmariti relatiile dintre Oameni, sa cititi o carte de istorie sau sa va uitati diseara la stiri.
Daca structurile Mintii Umane nu se vor schimba, vom sfarsi mereu prin a recrea in esenta aceeasi Lume, aceleasi Forme ale Raului, aceeasi disfunctie.


sursa:http://biosoft.ro/2009/09/trezirea-constiintei-umane/
Trimiteți un comentariu