.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

duminică, 16 martie 2014

Un Cer Nou si un Pamant Nou



Titlul cartii a fost inspirat de o profetie din Biblie ce pare sa-si aiba aplicabilitatea acum mai mult decat oricand in decursul secolelor istoriei.
Ea apare atat in Vechiul, cat si in Noul Testament si vorbeste despre faptul ca ordinea existenta in lume se prabuseste si apare „cer nou si pamant nou”.
(Apocalipsa 21:1 si Isaiah 65:17.) Trebuie sa intelegem ca Cerul nu este un Loc in Spatiu, ci el se refera la Taramul Interior al Constiintei. Acesta este sensul ezoteric al cuvantului si tot acesta este si sensul pe care i-l atribuie Isus in invataturile sale. Pe de alta parte, Pamantul reprezinta manifestarea in Forma exterioara, ceea ce este totdeauna o reflexie a Interiorului. Constiinta Umana Colectiva si Viata de pe Planeta noastra sunt conectate intrinsec. “Un cer nou” se refera la ivirea unei stari transformate a Constiintei Umane, iar „un Pamant Nou“ constituie reflexia acesteia in plan fizic. Din moment ce Viata oamenilor si Constinta lor sunt intrinsec una cu Viata planetei, pe masura ce vechea Constinta se dizolva sunt de asteptat transformari naturale sincrone in plan geografic si climatic, in multe parti ale planetei, iar unele dintre acestea deja se manifesta.


Egoul: starea curenta a Umanitatii
  Fie ca sunt pronuntate cu voce tare, fie ca raman nerostite, la stadiul de Ganduri, cuvintele pot arunca o vraja aproape hipnotica asupra voastra. Va pierdeti cu usurinta in ele si ajungeti sa credeti, hipnotizati, ca odata ce ati atasat un Cuvant unui anumit lucru, cunoasteti ce este lucrul acela, in Realitate insa nu stiti ce este, ci doar ati acoperit misterul cu o eticheta. Orice element, indiferent ca este o pasare, un copac sau o simpla piatra — si cu atat mai mult o Fiinta Umana — ramane necunoscut in ultima instanta.
  Lucrurile stau astfel deoarece fiecare element are o profunzime insondabila. Tot ceea ce putem percepe, experimenta, analiza nu reprezinta decat stratul de suprafata al Realitatii, mai putin decat partea vizibila a unui aisberg. Sub ceea ce se vede la suprafata exista nu doar o legatura intre toate elementele, ci si legatura lor cu Sursa Vietii din care au aparut. Chiar si o piatra, dar mai degraba o floare sau o pasare va pot arata Drumul inapoi catre Dumnezeu, catre Sursa, catre voi insiva. Atunci cand le priviti, le tineti in mana ori le lasati sa existe fara sa le atasati un cuvant sau o eticheta mentala, in voi va rasari un sentiment de veneratie si de uimire.
   Esenta lor vi se va revela in tacere si totodata va reflecta inapoi catre voi propria voastra Esenta — iata ce percep marii artisti si reusesc sa transmita prin arta lor. Van Gogh n-a spus: „E doar un scaun vechi”, ci l-a privit indelung, percepand Fiinta acelui scaun. Apoi, asezandu-se in fata panzei, si-a luat pensula. Scaunul in Sine ar fi putut fi vandut in schimbul catorva dolari.
   Pictura aceluiasi scaun insa poate costa astazi peste 25 de milioane de dolari.

Cand veti inceta sa acoperiti lumea cu cuvintele si etichetele voastre, Viata vi se va imbogati cu un sentiment al miraculosului care s-a pierdut cu mult timp in urma, atunci cand Umanitatea, in loc sa se foloseasca de Gandire, s-a lasat posedata de ea. Viata voastra recapata o anumita profunzime. Lucrurile isi recastiga prospetimea, noutatea. Iar cel mai mare miracol consta in experimentarea Sinelui vostru esential ca precedand orice Cuvant, Gand, eticheta mentala sau Imagine. Pentru ca acest lucru sa fie posibil va trebui sa clarificati perceptia Eului, a Fiintei, extragand-o dintre toate acele notiuni cu care s-a amestecat, adica s-a identificat. Aceasta clarificare face subiectul cartii de fata.
  Cu cat atasati mai repede etichete Verbale sau Mentale lucrurilor, oamenilor si situatiilor, cu atat mai goala si lipsita de Viata devine Realitatea voastra si cu atat deveniti mai impermeabili fata de Realitate, fata de miracolul Vietii care exista neintrerupt in voi si in jurul vostru. Procedand astfel poate ca ajungeti mai abili, dar veti pierde intelepciunea si, de asemenea, bucuria, iubirea, creativitatea si insufletirea.
Acestea sunt ascunse in pauza tacuta dintre perceptie si interpretare.
Este de la Sine inteles ca trebuie sa recurgem la Cuvinte si la Gandire. Acestea au frumusetea lor — dar este oare nevoie sa le devenim prizonieri? Cuvintele reduc Realitatea la ceva ce poate fi cuprins de Mintea noastra — iar aceasta nu poate cuprinde prea mult. Limbajul consta din cinci sunete de baza produse de corzile vocale.Acestea sunt vocalele a, e, i, o, u. Celelalte sunete sunt consoane produse datorita presiunii aerului: s, f, g si asa mai departe.
   Credeti ca vreo combinatie a acestor sunete elementare ar putea vreodata explica cine suntem, care este scopul ultim al Universului sau chiar sensul profund al existentei unui copac, a unei pietre?


Sinele iluzoriu
Cuvantul „Eu” poate fi expresia celei mai mari Erori sau a celui mai profund Adevar, in functie de modul in care este folosit. In utilizarea sa conventionala, cuvantul acesta nu este doar unul dintre cele mai frecvente (impreuna cu inruditele „mic”, „al meu/a mea” sau „insumi/insami”), ci si unul dintre cele mai amagitoare, in limbajul de fiecare zi, „Eu” exprima o Eroare Primordiala, o perceptie gresita a ceea ce Sunteti, un sentiment iluzoriu al identitatii.
Acesta este Egoul. Acest sentiment iluzoriu al Sinelui este ceea ce a denumit Albert Einstein — care a avut acces nu doar la profunzimile Realitatii Spatiului si Timpului, ci si ale Naturii Umane — „iluzie optica a Constiintei”. Sinele acesta iluzoriu devine apoi baza tuturor interpretarilor ulterioare sau, mai bine zis, a interpretarilor gresite ale Realitatii, a tuturor proceselor de Gandire, interactiunilor si relatiilor.
Realitatea voastra devine o Reflexie a iluziei initiale.
Exista insa si vesti bune: daca veti putea constientiza faptul ca iluzia este iluzie, ea se va dizolva. Constientizarea iluziei semnifica totodata si sfarsitul ei. Supravietuirea sa depinde de eroarea pe care o comiteti luand-o drept Realitate. Vazand ceea ce nu sunteti, Realitatea a ceea ce sunteti se va ivi de la Sine. Acest lucru se va intampla daca cititi pe indelete si cu mare atentie capitolul acesta si urmatorul capitol, caci ele vorbesc despre mecanica Sinelui artificial pe care-l denumim Ego. Asadar, care este natura acestui Sine iluzoriu?
   De obicei, cand spuneti „Eu” nu va referiti la ceea ce sunteti cu Adevarat. Prin intermediul unui monstruos act de reductionism, profunzimea infinita a ceea ce sunteti a fost confundata cu un sunet emis de corzile vocale sau a fost inlocuita cu Gandul referitor la „Eu” din Mintea voastra, impreuna cu toatele cele cu care s-a identificat acest „Eu”.
Prin urmare, la ce se refera obisnuitul „Eu” si inruditele „Mie”, „Al meu/a mea”?

  Atunci cand un copil mic invata ca o succesiune de sunete produse de corzile vocale ale parintilor reprezinta Numele sau, el incepe sa echivaleze Cuvantul, care in Mintea sa isi gaseste corespondentul intr-un Gand, cu ceea ce este el. In aceasta etapa, copiii fac adesea referire la ei vorbind la persoana a treia: „Lui Johnny ii este foame.” Curand dupa aceea, ei invata cuvantul magic „Eu” si-l echivaleaza cu numele lor, pe care deja l-au echivalat cu ceea ce sunt ei.
 
Apoi apar alte Ganduri si fuzioneaza cu Gandul initial „Eu”.
Pasul urmator il reprezinta Gandurile referitoare la „Mine” si „Al meu”, care desemneaza lucruri ce fac intr-un anumit fel parte din „Eu”. Aceasta este o identificare cu obiecte, ceea ce insemna ca investiti un sentiment de Sine in lucruri, dar in ultima instanta in Gandurile care reprezinta acele lucruri si, in acest mod, va formati o identitate din ele. Arunci cand se strica sau i se ia jucaria „Mea”, copilul va resimti o mare suferinta. Nu pentru vreo valoare intrinseca pe care ar avea-o jucaria — copilul isi va pierde curand interesul fata de ea si o va inlocui cu alte jucarii, alte obiecte — ci din cauza Gandului de „a mea”. Jucaria a devenit parte componenta a sentimentului de Sine, de „Eu” care se dezvolta in copil.

Si astfel, pe masura ce copilul creste, ideea initiala referitoare la „Eu” atrage si alte Ganduri, ea se identifica cu o categorie sexuala, cu anumite posesii, cu Corpul perceput prin Simturi, cu nationalitatea, rasa, religia, profesia. Alte lucruri cu care se identifica notiunea de „Eu” sunt rolurile — mama, tata, sot, sotie si asa mai departe — cunostintele sau parerile acumulate, simpatii si antipatii si, de asemenea, lucruri care „Mi” s-au intamplat in Trecut si a caror amintire este reprezentata de Ganduri care imi definesc in continuare sentimentul de Sine sub forma de „Eu si povestea mea”.
  Acestea sunt doar cateva dintre lucrurile din care-si deriva oamenii sentimentul identitatii, in ultima instanta ele nu sunt altceva decat Ganduri tinute laolalta in mod precar de faptul ca in toate a fost investit sentimentul Sinelui. La aceasta constructie Mentala va referiti in mod normal atunci cand spuneti „Eu”.
   Mai exact, de cele mai multe ori nu voi vorbiti atunci cand spuneti sau Ganditi „Eu”, ci unul dintre aspectele constructiei Mentale, Sinele Egocentric. Dupa ce va treziti, nu veti renunta la cuvantul „Eu”, dar el va avea alta incarcatura, va lua nastere intr-un Spatiu mult mai profund aflat in Interiorul vostru.

  Cei mai multi oameni inca se identifica in totalitate cu fluxul neincetat de Ganduri din Mintea lor, cu Gandirea compulsiva, repetitiva si fara rost in cea mai mare parte a ei. Nu exista nici un „Eu” in afara de procesele lor de Gandire si in afara de Emotiile care le insotesc.
  

Aceasta inseamna a fi inconstient din punct de vedere Spiritual. Atunci cand li se spune ca in Mintea lor e o voce care nu inceteaza niciodata sa vorbeasca, ei intreaba: „Ce voce?” sau neaga enervati, iar aceasta este desigur chiar vocea respectiva, este Ganditorul, este Mintea neobservata.
Aproape ca poate fi privita ca o Entitate care i-a luat in stapanire.

Unii oameni nu mai uita niciodata acea prima oara cand MU a incetat sa se mai identifice cu Gandurile lor si au experimentat astfel, pentru cateva clipe, schimbarea de identitate de la continutul Mintii lor, la Constinta din spatele acestuia. Pentru altii se intampla intr-un mod atat de subtil incat abia daca observa sau sesizeaza doar prezenta unui val de bucurie sau pace interioara, fara
sa-i cunoasca Sursa.


sursa:http://biosoft.ro/2009/09/trezirea-constiintei-umane/
Trimiteți un comentariu