.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Novena Îndurării Divine*

Mântuitorul nostru Isus Cristos ne spune despre novena Îndurării Divine:
„În această novenă voi dărui sufletelor orice fel de har”.
Condiţia este ca sufletul să fie spovedit şi să pună în practică condiţiile cerute de către 
Cultul Divinei Milostiviri adică: 
   încrederea în Dumnezeu şi 
   fapte de caritate faţă de aproapele.

Novena Îndurării Divine*

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Dumnezeule, vino în ajutorul meu.
Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi.
Slavă Tatălui…
Rugăciunile de mai sus se recită în fiecare zi la început de novenă

Ziua a 1-a

„Adu-mi astăzi întreaga omenire, dar mai ales pe cei păcătoşi şi cufundă-i în oceanul
Îndurării Mele. În felul acesta tu mă vei mângâia de amara tristeţe pe care mi-o provoacă
pierderea sufletelor."
Preamilostive Isuse, care din natura Ta, eşti îndurător şi iertător cu noi, nu privi la păcatele
noastre, ci la încrederea pe care o avem în nemărginita Ta bunătate; primeşte-ne în lăcaşul
Inimii Tale preamilostive şi nu mai îngădui să ieşim din ea pentru toată veşnicia. Te implorăm
prin iubirea care te uneşte cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.
O, Milostive Dumnezeule Atotputernic,
refugiu pentru omul păcătos,
Tu care eşti plin de îndurare şi de compătimire,
ajută pe cel care te invocă cu smerenie.
Veşnice Părinte, priveşte cu îndurare întreaga omenire mai cu seamă pe sărmanii păcătoşi şi
care se află şi ei în Inima preamilostivă a lui Isus şi prin dureroasa sa Pătimire, arăta-ne îndurarea
Ta, ca să o preamărim pentru toata veşnicia. 
Amin
Se recită Coroniţa Îndurării Divine

Ziua a 2-a

„Adu-mi astăzi sufletelor preoţilor şi călugărilor şi scufundă-le în nemărginita Mea Îndurare.
Ele mi-au dat tăria să îndur până la sfârşit amărăciunea Pătimirii Mele. Prin ele, ca prin
nişte canale, Îndurarea Mea se revarsă asupra lumii întregi.”
Preamilostive Isuse, de la care vine tot binele, fă să abunde în noi harul, ca să înfăptuim opere
vrednice de îndurare, ca astfel cei care ne văd să-l preamărească pe Părintele Îndurărilor care
este în ceruri.
În inimi curate sălăşluieşte izvorul iubirii divine;
purificate în marea Îndurării,
limpezi precum aurora dimineţii,
ca stelele strălucesc.
Veşnice Părinte, priveşte cu îndurare pe cei aleşi ca să lucreze în via Ta, sufletele preoţilor şi
călugărilor, şi întăreşte-i cu binecuvântarea Ta, iar prin Inima Fiului Tău în care ei se află,
dăruieşte-le puterea luminii Tale, ca să călăuzească şi pe alţii la mântuire, şi astfel împreună să
cânte pentru toată veşnicia laude Îndurării Tale nemărginite. 
Amin.
Se recită Coroniţa Îndurării Divine

Ziua a 3-a

"Adu-mi astăzi toate sufletele evlavioase şi credincioase şi cufundă-le în oceanul Îndurării
Mele. Ele m-au mângâiat de-a lungul Căii Crucii. Au fost o picătură de mângâiere într-o mare
de amărăciune."
Preamilostive Isuse, care din comoara Îndurării Tale dăruieşti tuturor cu îmbelşugare harurile
Tale, primeşte-ne în lăcaşul Inimii Tale îndurătoare şi nu mai îngădui să ieşim din ea vreodată.
Îţi cerem acest har pentru nemărginita Ta dragoste faţă de Tatăl ceresc.
Minunile Îndurării sunt de nepătruns,
nici cel drept, nici cel păcătos nu pot să le înţeleagă.
Priveşte-i pe toţi cu îndurare
şi atrage-i la iubirea Ta.
Veşnice Părinte, priveşte cu îndurare sufletele credincioşilor care sunt moştenirea Fiului Tău,
şi pentru dureroasa Sa Pătimire, dăruieşte-le binecuvântarea Ta şi păzeşte-le pentru totdeauna
ca să nu piardă iubirea Ta şi comoara sfintei credinţe, ci împreună cu tot corul Îngerilor şi al
Sfinţilor să preamărească pentru toată veşnicia nemărginita Ta Îndurare. 
Amin.
Se recită Coroniţa Îndurării Divine

Ziua a 4-a

„Adu-mi astăzi pe păgâni şi pe cei care încă nu mă cunosc. Şi la ei m-am gândit în timpul
amarei Mele Pătimiri şi zelul lor viitor a adus alinare Inimii Mele. Cufundă sufletele acestora
în oceanul Îndurării Mele.”
Preamilostive Isuse, care eşti Lumina întregului univers, primeşte în lăcaşul Inimii Tale
îndurătoare sufletele păgânilor care încă nu te cunosc. Razele harului Tău să-i lumineze, astfel
ca şi ei împreună cu noi să preamărească minunile Îndurării Tale, şi nu le mai îngădui vreodată
să iasă din Inima Ta preamilostivă.
Lumina iubirii Tale,
să lumineze sufletele întunecate;
fă ca şi ele să te cunoască
ca să preamărim împreuna Îndurarea Ta.
Veşnice Părinte, priveşte cu îndurare sufletele păgânilor şi acelora care încă nu te cunosc, căci
şi ei sunt în Inima preamilostivă a lui Isus. Atrage-i la lumina Evangheliei. Ei nu ştiu ce mare
fericire este a Te iubi. Fă ca şi ele să glorifice pentru toată veşnicia mărinimia Îndurării Tale.
Amin.
Se recită Coroniţa Îndurării Divine

Ziua a 5-a

„Adu-mi astăzi sufletele ereticilor şi ale schismaticilor, cufundă-le în oceanul Îndurării Mele.
În amara Mea Pătimire mi-au sfâşiat trupul şi inima, adică Biserica Mea. Când se vor
întoarce la unitatea Bisericii, atunci se vor vindeca şi rănile Mele, şi în felul acesta voi avea
mângâiere în Pătimirea Mea.”
Preamilostive Isuse, care eşti bunătatea însăşi şi nu refuzi niciodată lumina Ta celor care ti-o
cer, primeşte în lăcaşul Inimii Tale preaîndurătoare, pe eretici şi pe schismatici, atrăgându-i cu
strălucirea Ta la unitatea Bisericii şi nu le mai îngădui vreodată s-o părăsească, ci fă ca şi ei să
adore mărinimia Îndurării Tale.
Din Inima Ta să izvorască şi pentru cei care au sfâşiat haina unităţii un izvor de îndurare.
Doar Îndurarea ta Atotputernică, o, Doamne, mai poate să-i elibereze din greşeala lor.
Veşnice Părinte, priveşte cu îndurare sufletele fraţilor noştri despărţiţi, mai ales pe aceia care
au irosit bunurile Tale şi au abuzat de harul Tău, persistând cu încăpăţânare în erorile lor. Nu
privi la greşelile lor, ci mai curând la iubirea Fiului Tău şi la amara Sa Pătimire, pe care a
îndurat-o pentru ei, căci şi ei se află în Inima preamilostivă a lui Isus. Fă ca şi ei să laude
pentru vecie marea Ta Îndurare.
 Amin.
Se recită Coroniţa Îndurării Divine

Ziua a 6-a

„Adu-mi astăzi, sufletele blânde şi smerite, precum şi cele ale copiilor, şi cufundă-le în
Îndurarea Mea. Acestea sunt cele mai asemănătoare Inimii Mele. Ele mi-au fost alinare în
amarul chin al agoniei. I-am văzut ca nişte îngeri pământeşti cum vegheau la altarele Mele.
Unor astfel de suflete, Eu revărs în torente harurile Mele. Numai un suflet smerit este în stare
să primească harul Meu; sufletelor smerite le dăruiesc întreaga Mea încredere.”
Preamilostive Isuse, care ai zis: „Învăţaţi de la Mine căci sunt blând şi smerit cu inima”,
primeşte, în locuinţa preaîndurătoare a Inimii Tale, sufletele umile şi blânde şi mai ales pe cele
ale copiilor. Aceste suflete atrag admiraţia întregului paradis şi formează desfătarea aleasă
pentru Tatăl ceresc; sunt un buchet de flori în faţa tronului lui Dumnezeu. El însuşi se îmbată
de mireasma lor. Aceste suflete au aflat locuinţă statornică în Inima preaîndurătoare a lui Isus
şi cântă neîncetat un imn de iubire şi de îndurare pentru vecie.
Cu adevărat sufletul blând şi smerit,
deja aici pe pământ respiră paradisul,
şi de parfumul inimii sale smerite
se bucură însuşi Creatorul său.
Veşnice Părinte, priveşte cu îndurare sufletele blânde şi smerite şi pe cele ale copiilor, care se
află în Inima preamilostivă a lui Isus. Nici un suflet nu se aseamănă Fiului Tău precum
acestea, iar parfumul lor se înalţă până la tronul Tău. Părinte Milostiv şi Bun, te implor, pentru
iubirea şi bucuria pe care o ai faţă de aceste suflete, să binecuvântezi lumea întreagă, ca astfel
toate sufletele să cânte împreună pentru veşnicie laude în cinstea Îndurării Tale. 
Amin
Se recită Coroniţa Îndurării Divine

Ziua a 7-a

„Adu-mi astăzi sufletele care cinstesc şi preamăresc Îndurarea Mea şi cufundă-le în Ea.
Aceste suflete suferă mai mult decât orice pentru Pătimirea Mea şi au pătruns în adâncul
sufletului Meu, transformându-se în icoane vii ale Inimii Mele îndurătoare. Strălucirea lor în
viaţa veşnică va fi deosebită, nici una nu va cădea în focul iadului: Eu însumi le voi feri în
ceasul morţii pe fiecare în parte.”
Preamilostive Isuse, a cărui Inimă este Iubirea, primeşte într-însa sufletele care preamăresc şi
cinstesc în mod deosebit Îndurarea Ta infinită. Ele sunt întărite de însăşi puterea lui
Dumnezeu, în mijlocul greutăţilor şi amărăciunilor, şi înaintează cu încredere în Îndurarea Ta.
Acestea sunt unite cu Tine, o Isuse, şi poartă pe umerii lor întreaga omenire. Ele nu vor fi
judecate cu asprime, dar în ceasul morţii, vor fi învăluite de Îndurarea Ta.
Sufletul care preamăreşte bunătatea lui Dumnezeu,
Va fi iubit de El în mod deosebit,
şi va fi mereu alături de izvorul vieţii,
Îndestulat de Îndurarea divină.
Veşnice Părinte, priveşte cu bunăvoinţă sufletele acelora care preamăresc şi cinstesc infinita
Ta Îndurare şi care se află în Inima preamilostivă a lui Isus. Aceste suflete sunt Evanghelia
vie, mâinile lor sunt pline de fapte de iubire, iar inima lor este plină de bucurie şi înalţă spre
Tine, Preaînalte, imnul Îndurării Tale. Te implor, o Doamne, arată-le Îndurarea Ta acestora
care au crezut şi şi-au pus nădejdea în Tine; să se împlinească în ele făgăduinţa lui Isus:
4
„Sufletele care cinstesc Îndurarea mea infinită, le voi apăra Eu însumi ca pe gloria Mea în
această viaţă, dar mai ales în ceasul morţii.” 
Amin.
Se recită Coroniţa Îndurării Divine

Ziua a 8-a

„Adu-mi astăzi sufletele care se găsesc în focul Purgatorului şi cufundă-le în abisul Îndurării
Mele, aşa încât revărsările Sângelui Meu să aline chinul lor. Toate aceste suflete sunt iubite
de Mine cu o iubire nemărginită; acum ele satisfac dreptatea Mea; stă în puterea ta să le
aduci alinare. Ia din tezaurul Bisericii Mele toate indulgenţele şi oferă-le pentru ele. Ah!
Dacă tu ai cunoaşte chinul lor, ai oferi pentru ele rugăciuni, plătind astfel datoriile pe care le
au faţă de dreptatea Mea!”
Preamilostive Isuse, care ai zis: "Milă vreau şi nu jertfă!..."(Mt.9,13), iată, că eu introduc în
lăcaşul Inimii Tale milostive sufletele din Purgator, pe care le iubeşti atât de mult şi care încă
trebuie să îndestuleze dreptatea Ta dumnezeiască. Picăturile de Sânge şi Apă care izvorăsc din
Inima Ta să stingă flăcările Purgatorului, ca şi aici să fie preamărită puterea Îndurării Tale.
Din văpaia înfricoşătoare a focului purificator
se înalţă un plânset şi o rugăminte implorătoare.
Iar din izvorul Sângelui şi al Apei
primesc alinare, mângâiere şi uşurare.
Veşnice Părinte, priveşte cu îndurare sufletele care suferă în Purgator şi pe care Isus le ţine
închise în Inima Sa preamilostivă. Prin pătimirea Sa dureroasă şi pentru amărăciunea care a
cuprins Inima Sa Preasfântă, te implor fii milostiv cu aceste suflete care îndestulează dreptatea
Ta, şi priveşte-le cu iubire prin Rănile lui Isus, Fiului Tău preaiubit, deoarece noi credem că
bunătatea Ta şi Îndurarea Ta sunt nemărginite.
 Amin.
Se recită Coroniţa Îndurării Divine

Ziua a 9-a

„Adu-mi astăzi sufletele lâncede şi cufundă-le în oceanul Îndurării Mele. Aceste suflete rănesc
cel mai dureros Inima Mea. Din cauza lor sufletul Meu în Grădina Măslinilor a îndurat un
dezgust greu de stăpânit şi de învins. Ele au fost cauza care m-a făcut să spun: „Tată, dacă
este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta...!” (Lc 22,42). Pentru ele ultima şansă de
mântuire rămâne recurgerea la Milostivirea Mea.”
Preamilostive Isuse, care eşti însăşi Îndurarea, primeşte sufletele lâncede în lăcaşul Inimii Tale
milostive. Fă ca aceste suflete care sunt asemănătoare unor cadavre şi te dezgustă atât de mult,
să se aprindă de focul dragostei Tale adevărate. O, bune Isuse, prin atotputernicia Îndurării
Tale atrage-le în văpăile cele mai arzătoare ale Iubirii Tale şi dă-le sfânta Ta dragoste, căci
nimic nu-ţi este imposibil.
Focul şi gheaţa nu vor sta niciodată împreună;
unul se stinge, celălalt se topeşte;
doar Îndurarea Ta, o, Doamne,
Este o alinare pentru sărmana omenire.
Veşnice Părinte, priveşte cu îndurare sufletele lâncede, pe care Isus le adăposteşte în Inima Sa
preamilostivă. Părinte al Îndurărilor, te implor prin Pătimirea amară a Fiului Tău şi pentru
agonia Sa de trei ore pe Cruce, îngăduie ca şi aceste suflete să slăvească măreţia Îndurării
Tale... Amin.
Se recită Coroniţa Îndurării Divine


Coroniţa Îndurării Divine*


Coroniţa Îndurării Divine a fost dictată de însuşi Isus Sf. Faustina Kowalska la Vilnius în anul
1935, arătând valoarea şi eficacitatea acestei rugăciuni. El a promis că va dărui mari haruri
celor care vor recita această coroniţă *.
Coroniţa se spune folosind un Rozariu obişnuit, după cum urmează:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Tatăl nostru..., Bucură-te, Maria...,

Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul,
Creatorul cerului şi al pământului;
şi în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru,
care s-a zămislit de la Duhul Sfânt,
s-a născut din Maria Fecioară,
a pătimit sub Ponţiu Pilat,
s-a răstignit, a murit şi s-a îngropat;
s-a coborât în iad;
a treia zi a înviat din morţi;
s-a suit la ceruri,
şade de-a dreapta lui Dumnezeu
Tatăl atotputernicul;
de unde are să vie să judece pe vii şi pe morţi.
Cred în Duhul Sfânt,
sfânta Biserică catolică,
împărtăşirea Sfinţilor,
iertarea păcatelor,
învierea morţilor,
şi viaţă veşnică. 
Amin.

Pe bobiţele „Tatăl nostru” se spune:

- Veşnice Părinte, îţi ofer Trupul şi Sângele, Sufletul şi Dumnezeirea Fiului
tău preaiubit, Domnul nostru Isus Cristos,
- pentru ispăşirea păcatelor noastre şi ale lumii întregi.

Pe bobiţele „Bucură-te, Maria” se spune:

- Prin dureroasa sa Pătimire,
- ai milă de noi şi de întreaga lume.

La sfârşit se spune de trei ori invocaţia:

- Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte:
- ai milă de noi şi de întreaga lume.
„O, Sânge şi Apă, care ai ţâşnit din Preasfânta Inimă a lui Isus,
ca izvor de îndurare pentru noi, mă încred în tine!”



_____________________
*texte preluate din cartea „Isuse mă încred în Tine. Rugăciunile şi promisiunile pe care
Isus le-a dictat Sfintei Faustina Kowalska”, 2003, editura Serafica, ISBN973-86538-0-0;
ajutat şi de textele de pe forum-catolic.cnet.ro


vineri, 25 aprilie 2014

ADUCEREA AMINTE DE DUMNEZEU...

---A-ţi aduce aminte de Dumnezeu înseamnă nu numai să te gândeşti tot timpul la El, ci şi să-ţi dai seama că a-l descoperi înseamnă un act de adevărata aducere aminte. Pentru că de la El am venit. Când norii iluziilor ni se risipesc din minte, ceea ce va rămâne va fi ceea ce a existat întotdeauna ascuns în
spatele norilor: soarele strălucitor al conştiinţei divine!
---Nu trebuie să te încordezi, nu trebuie să te forţezi mental să te gândeşti la Dumnezeu. Trebuie să ştii că a fost al tău întotdeauna – mai apropiat decât cele mai apropiate gânduri şi sentimente, mai apropiat decât rugăciunile înşele pe care le îndrepţi către El! Nu gândi numai “despre” El; gândeşte-te “la” El!
---Împărtăşeşte-ţi cu El sentimentele trecătoare, cele mai zadarnice fantezii. Vorbeşte cu El. Exersează-I prezenta – la început poate numai un minut pe zi, apoi câteva ore pe zi şi apoi tot timpul.
...Afirmaţie
Voi trăi aducerea aminte a ceea ce sunt în realitate: extaz infinit! Dragoste infinită!
...Rugăciune
Doamne, Dumnezeule, Tu eşti întotdeauna cu mine. Ajută-mă să simt, în spatele gândurilor mele,inspiraţia Ta; în spatele fiecărei emoţii, calmul Tău, dragostea Ta care transformă totul!
(J.Donald Walters) 

miercuri, 23 aprilie 2014

Vocea din minte

Am avut prima strafulgerare a Constiintei pe cand eram student in primul an la University of London. Luam metroul de doua ori pe saptamana ca sa merg la biblioteca universitatii, de obicei in jurul orei noua dimineata, catre sfarsitul orei de varf. Intr-una din dimineti, in fata mea statea o femeie putin Trecuta de treizeci de ani. O mai vazusem si inainte de cateva ori in metroul respectiv…Era imposibil sa n-o observi. Desi metroul era plin, scaunele din stanga si din dreapta ei erau libere, motivul fiind, fara indoiala, faptul ca parea nebuna. Parea extrem de incordata si vorbea singura fara oprire, cu voce ridicata si furioasa.
Era atat de absorbita de gandurile ei incat parea total rupta de oamenii din jur. Fata ii era inclinata usor catre stanga, ca si cum s-ar fi adresat cuiva care statea pe scaunul gol de langa ea. Desi nu-mi amintesc exact ce spunea, monologul ei suna cam asa: „Si pe urma mi-a spus ea mie… asa ca eu i-am spus esti o mincinoasa cum indraznesti sa ma acuzi de… cand tu esti cea care a profitat mereu de mine am avut incredere in tine si tu mi-ai inselat increderea…” in vocea ei se simtea tonul nervos al cuiva care fusese nedreptatit, care trebuie sa-si apere pozitia ca sa nu fie anihilat.
Cand metroul se apropia de Tottenham Court Road Station s-a ridicat in picioare si a pornit-o catre usa, fara sa intrerupa torentul cuvintelor care-i ieseau din gura. Statia respectiva era cea la care coboram si eu, asa ca am urmat-o. Cand am iesit in strada, ea a luat-o spre Bedford Square, inca implicata in dialogul ei imaginar, inca acuzand furioasa si afirmandu-si pozitia. Curios, m-am hotarat sa o urmez atata vreme cat mergea in aceeasi directie in care mergeam si eu. Desi cufundata in dialogul ei imaginar, parea sa stie incotro se indreapta. Curand ne-am apropiat de constructia impunatoare a Senatului, ridicata in anii 1930, care gazduia sediul administrativ central si biblioteca universitatii.
Eram socat…Era posibil sa mergem in acelasi loc?
Da, catre el se indrepta. Era oare profesoara, studenta, angajata la un birou, bibliotecara? Poate ca fusese inclusa intr-un proiect de cercetare al vreunui psiholog. N-am aflat niciodata raspunsul.
Urcam cu douazeci de trepte in spatele ei, iar pana sa intru eu in cladire (care, ca o ironie, fusese sediul Politiei Mintii din filmul bazat pe romanul lui George Orwell, 1984), ea fusese deja inghitita de unul dintre lifturi.


Eram oarecum stupefiat de ceea ce-mi fusese dat sa vad…Student matur, in varsta de douazeci si cinci de ani, aflat in primul an, ma vedeam un intelectual in devenire si eram convins ca toate raspunsurile la problemele existentei umane puteau fi gasite prin intelect, adica prin gandire, inca nu realizasem ca gandirea fara constientizare este principala problema a existentei umane. Priveam profesorii ca pe niste intelepti care detineau toate raspunsurile, iar universitatea — ca un templu al cunoasterii. Cum putea fi integrata aici o persoana alienata mintal ca aceea? Inca ma mai gandeam la ea pe cand ma aflam in toaleta barbatilor, inainte sa intru in biblioteca, in timp ce ma spalam pe maini imi spuneam: sper sa nu sfarsesc ca ea. O privire scurta aruncata in directia mea de barbatul care se afla alaturi m-a determinat sa realizez brusc, socat, ca nu-mi spusesem doar in gand cele de mai sus, ci le mormaisem cu voce tare. „Dumnezeule, deja sunt ca ea”, mi-am spus. Nu era si Mintea mea la fel de permanent activa precum a ei? Intre noi doi nu erau decat diferente minore. Emotia predominanta din spatele gandurilor ei parea sa fie furia, in cazul meu, era in cea mai mare parte anxietatea. Ea gandea cu voce tare. Eu gandeam — de cele mai multe ori — in Mintea mea. Daca ea era nebuna, atunci toata lumea era nebuna, inclusiv eu…Diferentele tineau doar de treapta pe care ne aflam.
Pentru un moment am reusit sa fac un pas in afara Mintii si s-o vad dintr-o perspectiva mai profunda, asa cum era. S-a produs atunci un scurt transfer de la gandire la Constientizare. Ma aflam inca in toaleta, dar de data aceasta eram singur si ma uitam in oglinda la fata mea. In acel moment de detasare fata de Mintea mea am izbucnit intr-un ras sonor. Poate ca parea nebunesc, dar era un ras sanatos, rasul lui Buddha cel cu burta mare. „Viata nu este atat de serioasa cum o face Mintea mea sa para.”
M-am eliberat de Gandirea compulsiva si de falsul Eu, cel fabricat de Minte. Asta parea sa spuna rasul. Dar era doar o strafulgerare, care avea sa fie foarte repede data uitarii. Am trait urmatorii trei ani in anxietate si depresie, complet identificat cu mintea mea. A trebuit sa ajung in pragul sinuciderii inainte sa revina Constientizarea, de data asta fiind vorba despre mult mai mult decat o licarire.

Incidentul descris mai sus nu doar ca mi-a declansat o strafulgerare a Constientizarii, ci a si sadit prima indoiala cu privire la valabilitatea absoluta a intelectului Uman. Cateva luni mai tarziu a avut loc o intamplare tragica ce mi-a amplificat indoiala, intr-o luni dimineata ne stranseseram in asteptarea unui curs predat de un profesor a carui Minte o admiram foarte mult, dar am fost intampinati cu vestea ca din nefericire profesorul se sinucisese intr-una din zilele de weekend, impuscandu-se. Am fost naucit. Era un profesor foarte respectat si parea sa cunoasca toate raspunsurile. Cu toate acestea, inca nu puteam vedea pe-atunci o alternativa la cultivarea Gandirii, inca nu realizam ca Gandirea este doar un aspect minuscul al Constiintei ce ne reprezinta si nici nu stiam nimic despre Ego, cu atat mai putin eram capabil sa-i detectez prezenta in Interiorul meu.

Continutul si structura Egoului


Mintea egocentrista este in totalitate conditionata de Trecut. Conditionarea ei este dubla: in planul continutului si in cel al structurii. in cazul unui copil care plange foarte suparat pentru ca i-a fost luata jucaria, aceasta din urma reprezinta continutul. El este intersanjabil cu orice alt continut, cu orice alta jucarie sau orice alt obiect.
Continutul cu care va identificati este conditionat de mediul in care traiti, de educatia pe care ati primit-o si de contextul cultural.
N-are nicio importanta daca este vorba despre un copil bogat sau sarac, daca jucaria consta dintr-o bucata de lemn in forma de animal sau un dispozitiv electronic sofisticat, suferinta provocata de pierdere este aceeasi.
Motivul pentru care este ea atat de acuta sta ascuns in cuvantul „mea” si tine de planul structural. Nevoia imperioasa inconstienta a individului de a-si consolida identitatea prin asocierea cu un obiect face parte integranta din structura Mintii egocentrice.

Una dintre structurile mentale cele mai elementare prin care se naste egoul este identificarea.
Cuvantul „identificare” este derivat din latinul idem, care inseamna „acelasi” si facere, care inseamna „a face”. Asadar, atunci cand ma identific cu ceva, „fac sa fie asemenea”. Asemenea cui? Asemenea mie. Investesc un sentiment de Sine in lucrul respectiv, iar el ajunge sa faca parte din „identitatea” mea. Unul dintre nivelurile de identificare cele mai elementare este cel cu lucrurile: jucaria mea lasa loc mai tarziu masinii mele, casei mele, hainelor mele si asa mai departe. Incerc sa ma regasesc in lucruri, dar nu reusesc niciodata cu adevarat, asa ca sfarsesc prin a ma pierde in ele.
Aceasta este soarta Egoului.


Identificarea cu lucrurile


Cei care lucreaza in publicitate stiu foarte bine ca, pentru a vinde lucruri de care oamenii nu au reala nevoie, trebuie sa ii convinga de faptul ca respectivele lucruri vor adauga ceva modului in care se vad pe ei insisi sau in care sunt vazuti de ceilalti, cu alte cuvinte, vor adauga ceva sentimentului de Sine. Si ei fac acest lucru spunandu-va, de exemplu, ca va veti delimita de marea masa folosind acest produs si veti fi in consecinta voi insiva intr-un mod mai plenar.
Sau vor da nastere unei asocieri in Mintea voastra dintre produs si o celebritate sau o persoana debordand de tinerete, farmec si iradiind fericire.

Chiar si asocierea imaginilor din perioada de glorie a unor celebritati acum in varsta sau decedate da rezultate in acest scop. Ipoteza implicita face referire la faptul ca achizitionand acest produs deveniti, prin mijlocirea unui act magic de atribuire, asemenea lor sau macar asemenea imaginii lor de suprafata.
Astfel ca, in multe cazuri, nu cumparati produsul, ci un „amplificator al identitatii”. Marcile designerilor sunt in primul rand identitati colective la care aderati. Sunt scumpe, prin urmare „exclusiviste”. Daca toata lumea ar avea acces la ele si-ar pierde valoarea psihologica si n-ati mai ramane decat cu valoarea lor materiala, care se ridica probabil la o mica fractiune din pretul pe care l-ati platit.
Genul de lucruri cu care va identificati difera de la o persoana la alta, in functie de varsta, sex, venit, categorie sociala, moda, mediu cultural si asa mai departe. Lucrul cu care va identificati tine in totalitate de continut, in timp ce imboldul inconstient de a va identifica tine de structura.
Aceasta este una dintre cele mai elementare cai prin care opereaza Mintea Egoista. Paradoxal, ceea ce asigura continuitatea asa-numitei societati de consum este faptul ca incercarea de a va regasi prin intermediul lucrurilor nu da rezultate, satisfactia Egoului este de scurta durata si astfel voi continuati sa cautati mereu si mereu altceva, continuati sa cumparati si sa consumati.

Este cert ca la nivelul Dimensiunii Fizice in cadrul careia isi duce existenta partea superficiala a Sinelui nostru, lucrurile reprezinta o componenta necesara si inevitabila a Vietii noastre. Avem nevoie de un adapost, de haine, de mobilier, unelte, mijloace de transport.
Mai exista poate in Viata noastra si lucruri pe care le pretuim datorita frumusetii sau a unei calitati inerente. Trebuie sa cinstim lumea lucrurilor, nu s-o dispretuim. Fiecare lucru are o Existenta si este o Forma Temporara ce-si are originea in Viata fara Forma si Unica, Sursa tuturor lucrurilor, a tuturor corpurilor, a tuturor formelor, in culturile cele mai stravechi, oamenii credeau ca absolut orice, chiar si asa-zisele obiecte fara de viata aveau un Spirit al lor, iar in aceasta privinta erau mai aproape de Adevar decat suntem noi astazi.
Cand traiesti intr-o lume in care notiunile abstracte ale Mentalului ucid Viata, nu mai simti ca Universul este Viu.
Majoritatea oamenilor nu traiesc intr-o Realitate insufletita, ci intr-una a Conceptelor.

Dar nu putem cinsti cu adevarat lucrurile daca le folosim ca mijloc de amplificare a propriului Sine, cu alte cuvinte daca incercam sa ne regasim prin intermediul lor. Si exact in acest mod procedeaza Egoul.
Identificarea Egoului cu lucrurile da nastere atasamentului fata de lucruri, obsesiei pentru lucruri, iar acestea, la randul lor, dau nastere societatii de consum si structurilor economice in cadrul carora singura masura a progresului o reprezinta intotdeauna ideea de mai mult. Nazuinta continua catre mai mult, catre o crestere nesfarsita reprezinta o disfunctie si o boala. Este aceeasi disfunctie pe care o manifesta celulele canceroase, a caror singura tinta este sa se multiplice, inconstiente ca se indreapta catre autodistrugere prin distrugerea organismului din care lac parte.
Exista economisti atat de atasati de notiunea de crestere incat nu pot renunta nicicand la acest cuvant, motiv pentru care folosesc expresia „crestere negativa” atunci cand se refera la o perioada de criza.


Multi oameni isi consuma o mare parte din Viata intr-o preocupare obsesiva fata de lucruri. De aceea este inmultirea obiectelor una dintre tarele timpurilor noastre. Atunci cand nu mai simti Viata careia ii apartii, e foarte probabil ca vei incerca sa-ti umpli Viata cu lucruri.
Va sugerez, ca practica spirituala, sa investigati prin intermediul observarii de Sine relatia pe care o aveti cu lumea lucrurilor si, in particular, cu lucrurile pe care le desemnati prin atributul „meu/mea”. Trebuie sa fiti vigilenti si onesti pentru a afla, de exemplu, daca sentimentul valorii proprii este legat de lucrurile pe care Ie posedati.
Va induc anumite lucruri un sentiment subtil de importanta sau de superioritate?

Va face lipsa lor sa va simtiti inferiori celor care au mai mult decat voi?
Aduceti uneori in discutie lucrurile pe care le detineti sau le etalati pentru a va spori sentimentul valorii in ochii altcuiva si, implicit, in propriii vostri ochi?
Simtiti iritare sau furie si o diminuare a sentimentului de Sine atunci cand altcineva are mai mult decat voi sau atunci cand pierdeti un lucru pe care il pretuiti?


Inelul pierdut
 
Pe vremea cand aveam intalniri cu diversi Oameni in calitate de consilier si invatator Spiritual, vizitam de doua ori pe saptamana o femeie care se lupta cu cancerul. Era o profesoara de patruzeci si ceva de ani careia doctorii nu-i dadusera mai mult de cateva luni de trait. Uneori schimbam cateva cuvinte in timpul acelor vizite, dar in cea mai mare parte a timpului stateam in liniste, prilej cu care ea a avut primele strafulgerari ale pacii interioare despre care nu stiuse niciodata ca exista de-a lungul vietii ei ocupate, de profesoara.
Intr-una din zile insa am gasit-o intr-o stare de mare suferinta si suparare.

„Ce s-a intamplat?”, am intrebat-o.
Inelul ei cu diamant, de mare valoare atat din punct de vedere financiar, cat si sentimental, disparuse, iar ea spunea ca era sigura ca-i fusese furat de femeia care venea sa aiba grija de ea cateva ore pe zi. Spunea ca nu intelegea cum ar putea cineva sa fie atat de crud si de lipsit de inima incat sa-i faca asa ceva. M-a intrebat daca era cazul sa ii vorbeasca deschis femeii sau daca era mai bine sa cheme imediat politia. I-am raspuns ca n-as putea sa-i spun ce sa faca, dar i-am cerut sa se intrebe cat de important era in acest punct din viata ei un inel sau orice altceva. „Nu intelegeti”, mi-a raspuns. „Acesta a fost inelul bunicii mele. Obisnuiam sa-l port in fiecare zi pana cand m-am imbolnavit si mainile mi s-au umflat prea tare. Pentru mine e mai mult decat un simplu inel. Cum as putea sa nu fiu suparata?”

Promptitudinea raspunsului ei, supararea si nuanta defensiva din vocea ei indicau faptul ca nu devenise inca suficient de prezenta pentru a privi in Interiorul ei si pentru a Separa reactia de intamplarea care o declansase, ca sa le observe pe fiecare in parte.
Supararea si atitudinea defensiva erau indicii ca Egoul vorbea inca prin intermediul ei. I-am spus atunci: „Am sa va pun cateva intrebari, dar in loc sa-mi raspundeti la ele pe loc, incercati sa gasiti raspunsurile in dumneavoastra. Am sa fac o mica pauza dupa fiecare intrebare. Daca apare raspunsul, nu e neaparat necesar ca el sa apara sub Forma unor Cuvinte.” Mi-a raspuns ca e pregatita sa asculte. Am intrebat-o: „Sunteti Constienta de faptul ca va trebui sa renuntati complet la acel inel la un moment dat, si poate destul de curand? De cat timp mai aveti nevoie ca sa fiti pregatita sa renuntati la el? Veti fi diminuata atunci cand veti renunta la el? Ceea ce sunteti va fi diminuat de aceasta pierdere?”
Dupa ultima intrebare s-a lasat tacerea timp de cateva minute. Cand a reinceput sa vorbeasca, pe fata ii aparuse un zambet si parea impacata. „Ultima intrebare m-a facut sa realizez ceva foarte important. La inceput am cautat raspunsul in Mintea mea, iar Mintea mi-a spus: «Da, sigur ca ai fost diminuata». Apoi mi-am pus din nou intrebarea: «A fost diminuat ceea ce sunt Eu?». De aceasta data am incercat mai degraba sa simt raspunsul decat sa-l gandesc. Si deodata am simtit faptul ca Eu Sunt. Niciodata inainte nu mai simtisem astfel. Daca pot simti atat de intens ca Eu Sunt, inseamna ca ceea ce sunt nu a fost deloc diminuat. Si acum simt acest lucru, simt o pace, dar una foarte vie.”„Aceasta este bucuria Fiintarii”, i-am raspuns.
Fiinta trebuie simtita, un poate fi Gandita.
Egoul nu stie nimic despre ea, deoarece el este constituit din Ganduri. Inelul se afla in Mintea dumneavoastra sub forma unui Gand pe care l-ati luat drept sentimentul de Eu Sunt. Ati crezut ca Eu Sunt are legatura, macar partial, cu inelul. Indiferent ce cauta Egoul sau de ce se ataseaza el, acestea reprezinta substitute pentru Fiintarea pe care nu poate s-o simta. Puteti pretui lucrurile, puteti tine la ele, dar daca va atasati de ele trebuie sa stiti ca e vorba despre Ego. Si in Realitate nu sunteti niciodata atasata de un lucru, ci de un Gand care contine pronumele «eu», «mine», «al meu/a mea». Ori de cate ori acceptati complet o pierdere veti trece dincolo de Ego si atunci isi face aparitia ceea ce sunteti, acel Eu Sunt care reprezinta Constiinta insasi.

A continuat: „Acum inteleg ceva ce a spus Isus si care pana acum nu prea avea sens pentru mine: “Daca cineva iti ia camasa, da-i si haina.”
„Intr-adevar”,
i-am raspuns. „Nu inseamna ca nu trebuie sa-ti incui niciodata usa, ci doar ca uneori a renunta la lucruri reprezinta un act ce denota o putere mult mai mare decat atitudinea defensiva sau agatarea de ele.”
In ultimele saptamani de viata, pe masura ce trupul ii devenea tot mai slabit, ea devenea din ce in ce mai radioasa, ca si cum ar fi fost strabatuta de o Lumina. Si-a dat multe din lucrurile pe care le avea, unele dintre ele chiar femeii despre care credea ca ii furase inelul, iar cu fiecare lucru pe care il dadea, bucuria i se adancea. Cand m-a sunat mama ei ca sa ma anunte ca plecase din aceasta lume, mi-a mentionat faptul ca dupa moartea ei ii gasisera inelul in dulapiorul cu medicamente din baie. I-l adusese inapoi femeia aceea sau fusese acolo in tot acel timp? Nimeni nu va sti vreodata. Un singur lucru putem sti: Viata va va da acea experienta care va fi de mare ajutor pentru Evolutia Constiintei voastre. De unde stiti ca aceasta este experienta de care aveti nevoie? Pentru ca aceasta este experienta cu care va confruntati in acest moment.
Inseamna atunci ca este gresit sa fii mandru de ceea ce ai sau sa ai resentimente fata de cei care au mai mult decat tine? Nicidecum. Acest sentiment de mandrie, aceasta nevoie de a iesi in evidenta, aparenta amplificare a Sinelui propriu prin intermediul lui „mai mult decat” si diminuare prin „mai putin decat” nu sunt nici rele, nici bune — ci doar reprezinta manifestari ale Egoului. Egoul nu este rau, ci doar inconstient. Cand iti observi Egoul, incepi sa treci dincolo de el. Nu il luati prea in serios, atunci cand detectati la voi insiva un comportament generat de Ego, zambiti…Uneori puteti chiar rade.
Cum a putut Umanitatea sa fie pacalita de el atat de mult timp?

Mai presus de orice, tineti cont de faptul ca Egoul nu este personal.
El nu reprezinta ceea ce sunteti voi. Daca veti considera Egoul ca fiind problema voastra personala, atunci nu este vorba aici decat de si mai mult Ego.

http://biosoft.ro/2009/09/trezirea-constiintei-umane/


 
AMINTESTE_TI CA TU OMULE FRUMOS NU ESTI EGOUL TAU!



sâmbătă, 12 aprilie 2014

Cum sa va eliberati de dominatia Ego-ului…


Sapte sugestii, care sa va ajute sa transcedeti ideile adanc inradacinate in legatura cu importanta de sine. Toate acestea sunt menite sa va impiedice sa va identificati, in mod fals, cu ego-ul plin de sine si sa va ajute sa ajungeti cu adevarat la Esenta voastra, care este mai mult decat corpul vostru fizic si personalitatea. (plus de asta, veti avea un mare beneficiu: veti fi sanatosi


1. Nu va mai simtiti ofensati.
Comportamentul celorlalti nu reprezinta un motiv sa nu mai functionati cum trebuie. Ceea ce va ofenseaza, nu face altceva decat sa va slabeasca. Daca va aflati in cautarea ocaziilor in care sunteti ofensati, le veti gasi la fiecare pas. Este lucrarea ego-ului vostru, care incearca sa va convinga ca lumea nu ar trebui sa fie asa cum este. Puteti insa deveni oameni care apreciaza viata, potrivindu-va astfel cu Spiritul universal al Creatiei. Nu puteti atinge puterea intentiei, fiind ofensati. Fiind ofensati, creati aceeasi energie distructiva care v-a ofensat de la inceput si asta conduce la atac, contra-atac si razboi.
2. Renuntati la dorinta de a castiga.
Ego-ului ii place foarte mult sa ne imparta in castigatori si perdanti. Urmarirea cu obstinatie a victoriei reprezinta un mijloc foarte sigur de a evita contactul constient cu intentia. De ce? Pentru ca, pana la urma, este imposibil sa castigi de fiecare data. La un moment dat, tot va fi cineva mai rapid, mai norocos, mai tanar, mai puternic si mai destept – si atunci va veti intoarce la a va simti nevrednici si neinsemnati.
Voi nu sunteti castigurile sau victoriile voastre. E posibil sa va placa competitia si sa va distrati intr-o lume in care a castiga inseamna totul, dar nu trebuie sa ramaneti acolo, in gandurile voastre. Nu exista perdanti, intr-o lume in care avem cu totii aceeasi sursa de energie. Tot ce puteti spune, intr-o anumita zi, este ca v-ati aflat la un anumit nivel, in comparatie cu nivelele celorlalti din ziua respectiva. Dar astazi este o alta zi, cu alti competitori si cu noi circumstante de avut in vedere. Sunteti tot aceeasi prezenta infinita, intr-un corp care este cu inca o zi (sau cu zece ani) mai batran. Renuntati la nevoia de a castiga, nemaifiind de acord cu ideea ca opusul lui a castiga, este a pierde. Asta este teama ego-ului. Daca astazi corpul vostru nu actioneaza intr-un mod castigator, nu conteaza, atata timp cat nu va identificati complet cu ego-ul vostru. Fiti observatorul, cel care urmareste si se se bucura de toate, fara sa fie nevoie sa castige niciun premiu. Fiti impacati si acordati asta cu energia intentiei. Si ironia este ca, desi nu veti observa, vor aparea cu atat mai multe victorii de felul acesta in viata voastra, cu cat le urmariti mai putin.
3. Renuntati la nevoia de a avea dreptate.
Ego-ul este sursa multor conflicte si disensiuni, pentru ca va impinge in directia cautarii greselilor celorlalti. Atunci cand sunteti ostili, va deconectati de la puterea intentiei. Spiritul creativ este bland, iubitor, receptiv si lipsit de furie, resentimente sau amaraciune. Daca renuntati la nevoia de a avea dreptate, in discutiile voastre si in relatii, este ca si cum i-ati spune ego-ului: Nu sunt sclavul tau. Vreau sa adopt blandetea si resping nevoia ta de a avea dreptate. De fapt, ii voi oferi acestei persoane o sansa de a se simti mai bine, spunandu-i ca are dreptate si multumindu-i pentru ca m-a indreptat in directia adevarului.
Atunci cand renuntati la nevoia de a avea dreptate, sunteti capabili sa va intariti conexiunea cu puterea intentiei. Intrebati-va: Vreau sa am dreptate sau sa fiu fericit? Atunci cand alegeti starea fericita, iubitoare, spirituala, conexiunea la intentie vi se intareste. Aceste momente conduc, pana la urma, la extinderea noii voastre conexiuni la puterea intentiei. Sursa universala va incepe sa colaboreze cu voi, la crearea vietii pe care se intentiona sa o traiti.
4. Renuntati la nevoia de a fi superior.
A fi cu adevarat nobil, nu inseamna a fi mai bun decat altcineva. Inseamna a fi mai bun decat erai inainte. Ramaneti concentrati asupra evolutiei voastre, avand o constiinta constanta a faptului ca nimeni de pe planeta nu este mai bun decat oricare altul. Cu totii ne tragem din aceeasi forta creatoare a vietii. Cu totii avem misiunea de a realiza esenta care ne este destinata – si ne este disponibil tot ce avem nevoie, pentru a ne implini destinul. Nimic din toate acestea nu este posibil, daca te vezi ca fiind superior altora. Nu ii evaluati pe ceilalti, pe baza felului in care arata, a realizarilor, a posesiunilor si a altor indicatori ai ego-ului. Atunci cand proiectati sentimente de superioritate, asta primiti inapoi – ceea ce conduce la resentimente si, in cele din urma, la sentimente ostile. Aceste sentimente devin un vehicol ce va poarta din ce in ce mai departe de intentie. A fi special conduce intotdeauna la comparatii. A fi special se bazeaza pe o lipsa vazuta in altcineva si pastrata prin cautarea si mentinerea la vedere, a tuturor lipsurilor care pot fi percepute.
5. Renuntati la nevoia de a avea mai mult.
Mantra ego-ului este mai mult. Oricat de multe ati realiza si ati dobandi, ego-ul va insista ca nu e de ajuns. Va veti afla intr-o permanenta stare de efort sustinut, eliminand posibilitatea de va atinge vreodata telul. Cu toate acestea, in realitate l-ati si atins. Si modul in care alegeti sa folositi acest moment prezent al vietii voastre reprezinta propria voastra alegere. Ironia este ca, atunci cand va opriti din a dori mai mult, primiti din ce in ce mai mult din ceea ce v-ati dorit in viata. Dearece va detasati de nevoie, vi se pare mai usor sa dati si voi mai departe, deoarece intelegeti cat de putin aveti nevoie, pentru a fi satisfacuti si impacati.
Sursa universala este multumita cu ea insasi, se extinde constant si creaza viata noua – niciodata nu incearca sa se ataseze de creatiile sale, din propriile motive egoiste. Ea creaza si elibereaza. Atunci cand renuntati la nevoia ego-ului de a avea mai mult, va unificati cu acea Sursa. Voi creati, atrageti catre voi si eliberati, fara sa cereti mai mult decat va iese in cale. In postura de om care apreciaza orice ii iese in cale, invatati lectia foarte puternica pe care a predat-o Sf. Francisc din Assisi: …daruind vei dobandi. Permitandu-i abundentei sa curga in jurul vostru si prin voi, va aliniati la Sursa voastra si garantati ca aceasta energie va continua sa curga.
6. Renuntati sa va identificati pe baza realizarilor voastre.
Acesta poate fi un concept foarte dificil, daca va ganditi ca voi sunteti realizarile voastre. Aud ce tare protesteaza ego-ul vostru. Oricum, ramaneti acordati la aceasta idee. Totul vine de la Sursa! Voi si cu mine suntem una! Voi nu sunteti acest corp si realizarile sale. Sunteti observatorul. Observati totul si fiti recunoscatori pentru capacitatile pe care le-ati acumulat. Acordati insa intreg creditul puterii intentiei, care v-a adus in existenta – si din materializarea careia faceti parte. Cu cat aveti mai putina nevoie de a vi se recunoaste meritele pentru realizarile voastre si cu cat ramaneti mai conectati la cele sapte fete ale intentiei, cu atat sunteti mai liberi sa realizati si cu atat mai multe ocazii va vor iesi in cale. Atunci cand va atasati de aceste evenimente si credeti ca voi singuri faceti toate lucrurile respective, va indepartati de pacea si recunostinta fata de Sursa voastră.
7. Renuntati la reputatie.
Reputatia voastra nu sta in voi. Prin urmare, nu aveti niciun control asupra ei. Daca vorbiti cu 30 de oameni, veti avea 30 de reputatii. A va conecta la intentie inseamna sa va ascultati inima si sa va purtati, bazandu-va pe ceea ce va spune vocea interioara ca este scopul vostru aici. Daca sunteti prea preocupati cu modul in care veti fi perceputi de toata lumea, atunci va deconectati de la intentie si le permiteti opiniilor celorlalti sa va ghideze. Aici e lucrarea ego-ului vostru. Este o iluzie care se aseaza intre voi si puterea intentiei. Nu e nimic ce nu puteti face, cu exceptia cazului in care va deconectati de la sursa de putere si va lasati convinsi de faptul ca scopul vostru este acela de a le dovedi celorlati, cat de priceputi si de superiori sunteti, cheltuindu-va energia in incercarea de a va construi o reputatie imensa printre alte ego-uri. Faceti ceea ce aveti de facut, doar pentru ca va indruma astfel vocea interioara, cea care e mereu conectata la si recunoscatoare fata de Sursa voastra. Ramaneti atenti la scop si detasati-va de rezultate, asumandu-va responsabilitatea pentru ceea ce este in voi – caracterul vostru. Lasati ca reputatia sa v-o dezbata altii – asta nu are nimic de-a face cu voi. Sau, dupa cum spune titlul unei carti: “Ce crezi tu despre mine, nu este treaba mea!”
La un moment dat, dobandind increderea, ajungem sa crestem in noi inteligenta emotionala, aflata dincolo de legea cauzalitatii, deja suntem destul de maturi emotional sa ne fi pus in orice ipostaza, in orice situatie, in orice loc care la un moment dat pareau de neatins, de netrecut.
Cand descoperim ca avem tot ceea ce avem nevoie in fiecare clipa si in fiecare loc, ca suntem tot ce avem nevoie sa fim si stim tot ceea ce e nevoie sa stim, abia atunci se trezeste dublul eteric, se trezeste constiinta fapului ca nu suntem aici doar pentru noi ci si pentru ceilalti noi care locuiesc in tot ce exista… ca in fiecare om si in tot e o oglinda a noastra…

sursa internet

joi, 10 aprilie 2014

Mitul pesterii - O adaptare dupa alegoria lui Platon

Daca te-ai trezit, fa-ti un bine… lasa-i pe ceilalti sa doarma! Nu incerca sa-i trezesti cu forta!
Gandeste-te cum reactionezi tu atunci cand cineva te trezeste brusc? Vezi?
Oricat de mult iti doresti sa impartasesti noua ta viata cu ceilalti, nu incerca sa-i schimbi – nu vei reusi!
  Zilele trecute am vazut un filmulet extrem de interesant –  o animatie dupa alegoria Pestera a lui Platon.
  Acest film explica perfect ceea ce incerc sa spun. Daca printr-un concurs de imprejurari viata te-a scos din pestera in care ai trait, daca ai reusit sa vezi ceea ce se afla dincolo de umbrele pe care le zareai inainte… bucura-te, nu te imbata cu ideea ca vei reusi sa-i aduci si pe ceilalti la lumina.
  Bucura-te de aceasta noua lume, ia-ti adio de la veche ta lume, de la vechile obiceiuri, de la oamenii dinainte.
  Ei nu te vor mai putea intelege, iar daca vei incerca sa ii schimbi, vei sfarsi prin a fi dezamagit.
  In momentul in care trezirea apare in viata ta, este firesc sa nu mai rezonezi cu ceea ce ai trait in pestera, e firesc sa vezi si culori si nu doar nuante de gri sau negru.
  Intreaga ta viata se schimba, unghiul din care privesti lucrurile este altul… esti un om complet nou.
  Daca te-ai trezit, fa-ti un bine, lasa-i pe ceilalti sa doarma! Va veni si timpul lor… sau nu. Asta nu este o chestiune pe care o poti influenta tu.
  Bucura-te de lumina, bucura-te de culori, bucura-te de zambet, de flori, de soare, de natura, de frumos… de bunatate, de lumea pe care incepi sa o descoperi.
  Nu incerca sa te intorci in pestera. Oamenii de acolo vad in continuare umbre, iar tu exact asta esti pentru ei… o umbra.
  Ei vor continua sa creada in lumea pe care o cunosc, singura lume pe care o cunosc.
  Tu ai reusit sa vezi ca exista si o alta lume. Ei nu au reusit inca…
  Unii nu vor reusi niciodata! Asta nu inseamna ca lumea pe care tu tocmai ai descoperit-o este mai… putin… reala!
http://www.vulpescu.eu/2014/04/08/daca-te-ai-trezit-fa-ti-un-bine-lasa-i-pe-ceilalti-sa-doarma-video/

miercuri, 9 aprilie 2014

Stefan Pusca la emisiunea Ora de veghe din 02 07 2013

MARETIA CREATIEI


"La o primă impresie, ceea ce este fin, delicat, subtil, nu pare
să reziste agresiunilor. Priviți însă ce se întâmplă în
diferitele regnuri ale naturii. În aparență, pietrele sunt
cele mai rezistente; în realitate însă, datorită curenților
de viață care circulă în ele, plantele știu mai bine să se
apere decât pietrele, fiindcă ele sunt vii, iar animalele o fac
mai bine decât plantele pentru că se pot deplasa. Cât despre
oameni, chiar dacă ei sunt vulnerabili în planul fizic, în
planul psihic ei au toate mijloacele să scape de condițiile
defavorabile. Când vor învăța să folosească gândul pentru
a lucra asupra propriei materii, afinând-o, purificând-o, ei nu
se vor mai afla atât de mult la cheremul împrejurărilor, nici
al forțelor și entităților răufăcătoare ale lumii
invizibile.
Foarte sus pe scara ființelor se află niște creaturi care
și-au purificat într-atât materia, și-au intensificat atât
de mult viața, încât au devenit insesizabile: ele nu pot fi
nici prinse, nici îngrădite. Deasupra acestor creaturi se
găsește Domnul, Creatorul, ce este absolut insesizabil, atât
de insesizabil încât nici nu poate fi conceput."

Omraam Mikhaël Aïvanhov



SENSUL VIETII


"Spuneți-vă că toate ființele umane sunt frații voștri,
surorile voastre, și dacă învățați să îi acceptați cu
slăbiciunile, lacunele, greutățile ce vi le fac, veți atrage
bunăvoința și susținerea unor entități celeste. Să nu îi
imitați niciodată pe acei oameni care se îndepărtează de
alții sub pretext că le sunt inferiori. Acești neștiutori nu
știu că încalcă astfel legea schimbului, și drept urmare
lumea divină va refuza să facă niște schimburi cu ei.
Depinde de fiecare să descopere cum trebuie să stabilească
niște adevărate contacte cu alții. Fie ca savantul să fie
fericit oferindu-și cunoștințele și înțeleptul dându-și
lumina sa, iar cei care le primesc să se bucure că au fost
instruiți și luminați! Fie ca omul puternic să fie fericit
susținându-l pe cel slab, și bogatul să îl ajute pe sărac,
iar cel slab și cel sărac să fie recunoscători că au fost
ajutați! În orice domeniu, toți cei care refuză să-și lase
bogățiile să circule sunt asemenea unor ape stătute: ei nu
vor descoperi niciodată sensul vieții, fiindcă viața există
numai în circulație și în schimburi."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

DUMNEZEU, CHINTESENTA FIINTEI MELE


"Cel care intră în slujba unui patron, a unui șef, se pune la
dispoziția cuiva din exteriorul său și își pierde neapărat
o parte din libertate. În timp ce, acela care se pune în slujba
Domnului nu slujește o ființă din exteriorul său;
dimpotrivă, în loc să-și piardă libertatea, el și-o
cucerește. Aceasta este baza adevăratei religii. Atât timp
cât credincioșii nu vor înțelege că trebuie să caute să
Îl descopere și să Îl slujească pe Domnul în ei înșiși,
ei vor avea o concepție greșită despre El. Și nu trebuie să
ne mirăm dacă ideea de a se pune în serviciul unei puteri ce
se află pe undeva și poate fi chiar o creație imaginară, pare
unora absurdă sau insuportabilă.
A fi în slujba Domnului...Această idee va fi corect
înțeleasă și acceptată numai dacă ființa umană
conștientizează că Divinitatea pe care dorește să o
slujească locuiește în sufletul ei. Cu cât mai mult I se
consacră, cu atât mai mult se apropie de Ea și intră în
legătură cu Ea. Datorită lucrării sale, ea reușește să
dizolve zgura acumulată în sine prin gândurile, sentimentele,
dorințele sale inferioare. Ea își descoperă astfel
încet-încet chintesența ființei, care este chintesența lui
Dumnezeu Însuși. "

Omraam Mikhaël Aïvanhov

JUSTITIA DIVINA

"Este posibil desigur să scapi de justiția umană, dar este
imposibil să scapi de cea divină, și chiar dacă nu se
exercită de o manieră vizibilă asupra vinovaților, ea îi
atinge în interior. Există unii criminali care au reușit mereu
să scape de justiția umană, dar cum orice faptă are niște
repercursiuni asupra persoanei care o comite, ei decad interior:
starea lor fizică, chiar sănătatea, totul începe să se
degradeze. Unele elemente se mențin în aparență, dar
încet-încet ele se macină, fiindcă latura interioară este
cea ce susține și alimentează ansamblul acestui edificiu care
este ființa umană; iar dacă interiorul se dezmembrează,
exteriorul se va distruge la rândul său.
Iată cum se manifestă justiția divină, și chiar dacă
sancțiunile nu sunt vizibile imediat, ele sunt instantanee: în
clipa în care omul încalcă legea, ceva se întunecă, se
descompune în el. Poate că vor trece mulți ani pentru ca
această degradare să apară în exterior, dar în interior ceva
este deja pe cale să se macine."

Omraam Mikhaël Aïvanhov

FORTA IUBIRII



"Problema sexualității nu poate fi cu adevărat rezolvată
decât în funcție de fiecare persoană. Nu este rațional
să-ți dorești, sub pretextul moralei, să impui niște reguli
identice tuturor, pentru că aceeași disciplină ce îi va duce
pe unii la o adevărată împlinire spirituală, îi poate
conducee pe alții către isterie, nevroză.
Oamenii nu au toți aceleași nevoi, iar cel care nu ține cont
de această realitate fie predică în van, fie le induce un
zbucium inutil. Aceasta nu însemnă însă că ei nu trebuie să
se străduiască. Dimpotrivă, fiecare la nivelul său trebuie
să se străduiască să stăpânească forța sexuală, pentru
a-și trăi iubirea într-o manieră mai poetică, mai
spirituală. Actul iubirii nu este în sine nici bun, nici rău,
el va fi numai ceea ce faceți din el. Dacă lucrați asupra
voastră înșivă pentru a vă purifica, a vă lumina, a vă
înnobila, acest act va fi izvorul tuturor binecuvântărilor
pentru voi și alesul sau aleasa inimii voastre. Adevărata
iubire trebuie să întărească și să împlinească ființa
iubită. Când o veți vedea înflorind datorită iubirii
voastre, veți cunoaște ce este adevărata bucurie."

Omraam Mikhaël Aïvanhov