.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

miercuri, 25 iunie 2014

Minunile Maicii Domnului - minunea a 54-a

Pentru oarecare hulitor, batjocoritor de cele
sfinte pe care l-a pedepsit Domnul cu jalnica
moarte a trupului în această viaţă

  În Saxonia era un om cu viaţă foarte înrăutăţită şi răzvrătită, iar mai ales spre a huli cele sfinte era pornit şi
foarte obişnuit nebunul. Şi la orice pricină, oricât de mică, zicea grele cuvinte de hulă ticălosul, fără mustrare de cuget sau frică de păcat. Deci, într-o zi, jucând cărţile a pierdut toţi banii săi şi mâniindu-se a început gura lui cea diavolească a huli după obişnuinţa lui, zicând cuvinte atât de urâte asupra lui Hristos, încât cei ce stăteau de faţă si-au astupat urechile şi au fugit ca să nu le mai audă. Iar preaînrăutăţitul acela a început să hulească şi pe Născătoarea de Dumnezeu cea Preanevinovată, Intrutotcinstită şi Prealăudată, zicând şi asupra Ei cuvinte înfricoşate şi necuvioase pe care însă nu le-a suferit Dumnezeul cel Atotputernic şi Fiul Ei, ci l-a pedepsit nevăzut cu sabia dreptăţii chiar în acel ceas, căci căzând la pământ striga acestea cu mare jale: „Răul pe care l-am pătimit, cine m-a omorât pe mine cel de trei ori ticălos"?

  Aşa zicând, şi-a dat sufletul pe care i l-au luat îndată demonii întru adâncul iadului, iar trupul lui din care curgea sânge necontenit dezbrăcându-l cei ce erau de faţă, l-au aflat (o! minune!) despicat de la piept până
la buric, ca şi cum ar- fi fost spintecat cu o mare sabie, şi se vedeau toate măruntaiele lui!
Deci, adunându-se oameni nenumăraţi ca să vadă o privelişte jalnică ca aceea, a alergat şi un prieten al lui ca să-l vadă şi în drumul lui l-a întâmpinat ca o umbră de om oare i-a zis lui:

-„Eu sint prietenul tău care am murit acum de curând şi mi-a poruncit Dreptul Judecător să-ţi spun aceste cuvinte ca să audă toţi hulitorii şi să se pocăiască, pentru ca să nu pătimească mai cumplită pedeapsă. Şi să ştii că Stăpânul Hristos, cel îndelung răbdător şi mult milostiv rabdă cu minunată nepomenire de rău pe aceia care îl ocărăsc şi îl batjocoresc şi fac alte multe feluri de fărădelegi. Însă pe cei prea îndrăzneţi şi prea obraznici care îndrăznesc să batjocorească pe Preacinstita şi pe Preacurata Maica Lui nu suferă nicidecum neruşinarea lor, ci le dă lor de pe acum arvuna muncii celei nesfârşite, după cum am primit-o eu ticălosul, prietenul tău”.

  Acestea zicând sufletul, s-a făcut nevăzut. Iar, acela, ducându-se unde zăcea mortul, a crezut celor spuse şi le-a propovăduit tuturora, şi s-a înfricoşat tot norodul şi s-a îngrozit. Şi de atunci n-a mai îndrăznit nimeni să mai deschidă gura asupra Maicii lui Dumnezeu, aducându-si aminte toţi de acea înfricoşată şi dreaptă izbândire. Amin.
Trimiteți un comentariu