.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

miercuri, 24 septembrie 2014

LINISTEA CREATURILOR ETERICE

"Liniștea este locuită de nenumărate ființe: Creatorul a pus peste tot niște locuitori, în păduri, în lacuri, în oceane, în munți, și deopotrivă sub pământ. 
Chiar și focul este locuit, eterul, soarele, stelele, întregul univers este . 
Oriunde mergeți, pe munți, în păduri, pe malul fluviilor, al lacurilor sau oceanelor, dacă vreți să vă exprimați ca un copil al Domnului care aspiră la o viață mai subtilă, mai luminoasă, nu tulburați liniștea acestor locuri. 
Fiți conștienți de prezența creaturilor eterice care le locuiesc. 
Apropiindu-vă de ele, începeți prin a le saluta, mărturisiți-le respectul vostru, iubirea voastră, și cereți-le să vă dea binecuvântarea lor. 
Încântate de atitudinea voastră, aceste creaturi care vă vor zări de departe vă vor copleși cu darurile lor: bucuria, lumina, iubirea, energia pură. 
Veți reveni acasă cu un sentiment mai vast al vieții."
Omraam Mikhaël Aïvanho

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Un clip de exceptie!

Ordinul lui Melchizedek




(Se scrie sub mai multe forme: MELCHIZEDEK;MELCHISEDEK;MELCHISEDEC…
Este un grup al Inteligenţelor Universale, aflat sub oblăduirea Creatorului Divin, care administrează “Darurile lui Shekinak” (darurile Lui Dumnezeu care sfiinţesc prin Duhul Sfânt forma moleculară a Universului interior) influenţând stările fizice, mentale şi spirituale ale existenţei.
Acesta este un grup care completează fizic şi spiritual lucrarea care trebuie făcută pentru a ajuta civilizaţia să evolueze. Această completare se face urmând două căi:
  • prin realizarea de schimbări de conştiintă
  • prin împliniri reale în lumea fizică.
Cei din Ordinul lui Melchizedec sunt Fii ai Luminii care au ales să vină în trupuri. Ei lucrează la aplicarea adevărurilor Lui Dumnezeu, ba chiar, uneori, se înfăţişează ca un “Ordin vizibil” oferit omului prin Merkaba, astfel încât modelele arhitectonice ale Raiului să poată fi construite pe Pământ ca semne ale multiplelor nivele ale Creaţiei Universale. Ordinul lui Melchizedec este Preoţia Hirotonisită dinaintea Dumnezeului Universal, Sursa noastră Divină, Melchizedec, “Veşnicul Stăpân al Luminii”, este răspunzător pentru întreaga organizarea a Lumilor Divine, inclusive a Pământului, pentru trecerea într-o nouă creaţie. El este egal lui Metatron şi Arhanghelului Mihail în salvarea, renaşterea şi reeducarea lumii trecând prin purificarea Luminii Vii.
Cine este Melchizedec?
Melchizedec este un aspect al lui Christos şi o parte a Conştiinţei Creştine generale. Melchizedec este acel aspect al lui Christos ce lucrează în mod specific cu Fiinţele Luminii care se află în serviciul Pământului şi al altor planete şi locuri de la un capăt la altul al Creaţiei. În anumită măsură aceste Fiinţe ale Luminii servesc Creaţiei fizice şi Planului Divin prin încarnare şi lucrând ca profesori şi lideri spirituali. Ordinul lui Melchizedec a fost stabilit ca platformă de planificare, organizare şi ajutor de administrare în creşterea şi evoluţia spirituală. Membrii lui au ajutat la susţinerea Luminii şi îvăţăturilor spirituale deschise pentru încarnarea oamenilor de-a lungul tuturor tărâmurilor Creaţiei. Melchizedec şi Ordinul lui Melchizedec este anterior Pământului şi altor planete şi tărâmuri, după cum a fost stabilit înainte de creaţia lor şi pus pentru eventuala lor necesitate. La fel ca şi toate Fiinţele Luminii, Melchizedec nu este nici femeie, dar nici bărbat, iar tradiţionalul “El” este folosit ca şi pe Pământ într-o formă masculină. În încarnarea lui Christos pe Pământ ca şi Melchizedec acum apropape 4000 de ani, El coboară ca fiinţă spirituală şi se înalţă din nou atunci când munca lui din perioada vieţii s-a încheiat. În perioada în caretrăit a înfiinţat Preoţia  lui Melchizedec pe Pământ.
Sursele  antice ce atestă Ordinul şi Preoţia lui Melchizedec
În Biblie Melchizedec este numit “Regele Dreptăţii” şi “Regele Salemului”, numele vechi al Ierusalimului.
În Geneză se regăseşte ca “Preot al Lui Dumnezeu cel Preaînalt”.  Dionisie l-a numit “cel mai iubit ierarh al Lui Dumnezeu
El l-a intampinat pe Avraam cu paine si vin.
Facerea 14: 18-20: “Iar Melchizedec, Regele Salemului, I-a adus păine şi vin. Melchizedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preaînalt”.
Tertullian spune ca Melchizedec este “o virtute cerească a marii mile care se face pentru virtuţiile şi îngerii din cer ceea ce face Christos pentru oameni”.
În Cartea Mormonilor se face referinţă la el ca la “Preotul Păcii
Unii clerici au crezut că este Fiul Lui Dumnezeu în formă umană, şi unii evrei l-au văzut ca pe Mesia.
Noi îl îţelegem şi îl acceptăm pe Christos în toate încarnările lui şi nu ne limităm doar la încarnarea lui ca şi Christos.  Christos spune că încarnările lui include: Krishna, Melchizedec, Buddha, Babaji, Iisus, Kwan Yin, Bahualaha şi Sai Baba.
Preoţia lui Melchizedec
Preoţia lui Melchizedec a fost stabilită pe Pământ acum aprope 4000 de ani.  De atunci s-a aflat în continuu serviciu al umanităţii.
Ce este Ordinul lui Melchizedec?
Ordinul lui Melchizedec a avut diverse forme în diferite civilizaţii ale Pământului.
Melchizedec este menţionat în Vechiul Testament din Biblie şi este / a fost şi a făcut parte din numeroasele vechi Şcoli ale Misterelor de-a lungul istoriei Pământului. Aproape toţi preoţii şi pastorii din tradiţia creştină au fost hirotonisiţi în Ordinul lui Melchizedec.  Există un citat biblic care ajută la stabilirea acestui lucru: Evrei 6:19-20: 
 “Nădejdea pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă. Unde Iisus a intrat pentru ca înainte mergător, fiind făcut arhireu în veac, după rânduiala lui Melchizedec
Acest citat exprimă rolul şi semnificaţia Ordinului lui Melchizedec.  De asemenea arată că Christos a stabilit deja o cale şi a creat un model pentru evoluţia, transformarea şi ascensiunea spirituală, exemplu al propriei Sale ascensiuni şi prin intermediul învăţăturilor divine.  Când spunem învăţături divine includem învăţăturile lui Christos în toate încarnările Sale, care se regăsesc în majoritatea religiilor lumii.
Care este scopul acestei Organizaţii
Spirituale?
  • Suportul legal pentru iniţierea în Ordinul lui Melchizedec sau Preoţi ai lui  Melchizedec
  •  Ofertă de noi învăţături spirituale
  • Intercredinţe
  • Self empowerment recunoaşterea calităţilor umane, sprijin în ghidarea interioară, lumina exterioară, conştientizare a posibilităţilor proprii
  • Ascensiune spirituală
  • Facilitarea planului Divin pe Pământ
  • Pregătirea celor ce doresc pentru cea de a doua venire a lui Isus
Bibliografie : Manual MELCHIZEDEK
Mai multe amanunte veti gasi aici:
http://www.urantia.org/ro/cartea-urantia/capitolul-94-invataturile-lui-melchizedek-in-orient


  
Melchizedec
Melchizedek este reprezentarea divina care a instruit toti marii initiati: Hermes Trismegistos, Orfeu, Pitagora, Moise, Platon, Zoroastru, Buda si Iisus Hristos. Ordinul lui Melchizedek a avut diverse forme in diferite civilizatii ale Pamantului.
Melchizedek este mentionat in Vechiul Testament din Biblie si a facut parte din numeroasele vechi Scoli ale Misterelor de-a lungul istoriei. 

Melchizedek este cunoscut in biserica ortodoxa ca "Preot al Dumnezeului cel Prea Inalt" (Geneza: 14: 18-20), fiind purtatorul paini si vinului si este reprezentat in iconografie tinand in maini painea si vinul.
Psalmi 110:4 "Tu esti preot in veac dupa randuiala lui Melchizedek"
Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel 5: 19-20 "Pe care o avem ca o ancora a sufletului, neclintita si tare, intrand dincolo de catapeteasma, unde Iisus a intrat pentru noi ca inainte mergator, fiind facut Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melchizedek"
Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel 7: 1 "Caci acest Melchizedek a fost rege al Salemului si preot al Lui Dumnezeu cel Preainalt"

Ordinul Lui Melchizedek este anterior Pamantului sau a altor planete si taramuri. A aparut si pe Pamant in momentul in care Iisus Hristos a venit ca Melchizedek in urma cu 4000 de ani.
Scopul acestui ordin este evolutia spirituala a omenirii.
Initierea consta in 3 etape. Prima este Botezul Luminii, urmatoare Initierea in Ordin iar ultima Hirotonisirea ca Preot in Ordinul Lui Melchizedek.

“Toti marii maestrii apar si dispar in timp ce Melchisedec continua sa ramana. Regatul lui Melchisedec este cel al initiatilor, toti sunt instruiti in preajma lui, toti l-au avut instructor pe Melchisedec. El este mereu viu, putem intra in legatura cu el si asta se poate intampla oriunde ne-am afla. O traditie spune ca el traieste in Agartha. Sfantul Pavel ne transmite ceva esential cand scrie ca Iisus era “preotul Dumnezeului Celui PreaInalt… dupa randuiala lui Melchisedec”. Melchisedec are sarcina de a instrui pe toti marii mestrii ai omenirii. Pentru a-si indepli misiunea are in comanda sa lucratori ingeri, arhangheli, sfinti, profeti, spirite ale naturii dar si initiati. El ii pune la lucru pentru a contribui la evolutia lumii” Omraam Aivanhov. 
A fost vazut pentru intaia oara de Amdon, un pastor chaldean , descendent al sumerienilor, atunci cand Melchisedec a intrat in cortul acestuia. El si-a declarat in fata acestui pastor identitatea. ‘’Eu sunt Melchisedec, preot al lui El Elyon, Cel Mai de Sus, unul si singurul Dumnezeu” cu 1973 de ani inainte de nasterea lui Iisus.
Simbolul celor trei cercuri concentrice pe care Melchisedec l-a purtat ca emblema a misiunii sale, a fost interpretat de o mare parte dintre ucenicii sai ca fiind cele trei imparatii: cea a oamenilor, cea a ingerilor si apoi cea a lui Dumnezeu. Foarte putini dintrei ucenici au stiut ca aceste trei cercuri concentrice simbolizeaza infinitul, eternitatea si unversialitatea Paradisului. Intr-o invatatura mai extinsa a lui Melchisedec conceptul trinitatii se regaseste in aceasta insigna.
Atestare sau controversa?
“Autorii crestini si-au pus intrebarea de ce a fost numit Iisus Hristos preot “dupa randuiala lui Melchisedec”, iar nu dupa aceea a lui Aaron (Evr. VII, 11).  Controversa pare a se fi dus in termenii urmatori: daca adevarata preotie este cea care descinde din Aaron, cum afirmau cu incrancenare iudeii, orice tentativa de a-L prezenta pe Iisus Hristos ca mare arhiereu, cum voiau crestinii, este vana, deoarece omul din Nazaret nu s-a nascut din semintia lui Levi, ci din aceea lui Iuda, deci fara nici o legatura cu neamul preotilor Vechiului legamant; daca, dimpotriva, Iisus este marele arhiereu al Noului legamant, cum afirmau cu toata con­vingerea crestinii, atunci El descinde dintr-o alta preotie si aceasta este preotia lui Melchisedec.
Temeiul cel mai puternic al acestei invataturi este psalmul CX, pe care insusi Mantuitorul l-a invocat la un moment dat in dis­puta sa cu fariseii si care spune urmatoarele: “Domnul a zis Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut pi­cioarelor Tale. Domnul a jurat si nu-i va parea rau: Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec” (Psalmul CX , 1,4). Mantuitorul a invocat prima parte (vezi Matei XXII, 41- 46); autorul epistolei catre evrei pe cea de a doua (vezi Evrei V, 6, 10; 20; VII, 11, 17).
Sfantul Petru : “Voi sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant. Preaiubitilor, va sfatuiesc cape niste straini si calatori (prin lumea aceasta) sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufle­tul” (I Petru II, 9, 11; a se vedea si Apoc. I, 6; XX, 6).
Cele doua preotii, cea a apostolilor si cea a laicilor, s-au aflat totdeauna solidare in apararea adevarului de-a lungul sinuoasei istorii a Ortodoxiei in Orient. Ele formeaza impreuna Biserica si numai impreuna reusesc in orice timp sa pastreze adevarul revelat.
Avraam si Melchisedec
Pentru a intelege semnificatia corecta a preo­tiei lui Melchisedec este necesara in prealabil o buna definire a preotiei lui Aaron. Principala misiune a lui Aaron a fost aceea de a aduce jertfe la cor­tul intalnirii pentru pacatele sale si ale poporului (Lev. VIII, 1-2; IX, 1-24). inaintea sa insa adusesera jertfe marii patriarhi ai poporului evreu ca Iacov (Gen. XXVIII, 18; XXXI, 13), Avraam (Gen. XII, 7; XIII, 4; XXI, 33), toti acestia fiind precedati, la randul lor, de o traditie urcand adanc in timp prin Noe (Gen. VIII, 20-22) pana la Abel (Gen. IV, 4).
Anterior momentului Moise israelitii aduceau jertfele lor fiecare unde voia, adica pe camp, in tarine etc. Ispita idolatriei datorata convietuirii cu popoare idolatre era insa prea mare si multi s-au abatut de la credinta stra­mosului lor Avraam si au inceput sa jertfeasca idolilor locali. Pentru a pre­intampina acest flagel Dumnezeu centralizeaza cultul, obligandu-i pe toti sa aduca jertfele lor la “cortul intalnirii”, la preotii instituiti special in acest scop. “Domnul a vorbit lui Moise si a zis: Vorbeste lui Aaron si fiilor lui si tuturor copiilor lui Israel si spune-le: iata, cea poruncit Domnul.
Preotia aaronita a fost, asadar, o masura menita sa puna capat idola­triei. Aducandu-ti jertfele la “cortul intalnirii”, la preotii lui Aaron, israelitii le aduceau din oficiu numai lui Yahve si derapajul lor spre “alti dumnezei” era astfel oprit. Principalul rol al preotiei aaronite a fost deci acela de a directiona corect si exclusiv jertfele spre adevaratul Dumnezeu, spre Yahve cel care a eliberat poporul evreu din robia egipteana pentru a-l conduce in tara fagaduita lui Avraam si urmasilor sai.
Preotia aaronita este astfel definitiv inlocuita de preotia generala a poporului lui Dumnezeu. Alegerea levitilor si a lui Aaron in special inceteaza, caci in vremurile mesianice inaugurate de Iisus Hristos adevarata cunoasterea a lui Dumnezeu  si inchinarea catre El o poseda si o aduc pana si pruncii (Matei XXI, 15-16; XVIII, 6).
Preotia lui Aaron este inlocuita in Noul legamant de preotia lui Hristos, cea “dupa randuiala lui Melchisedec”! De ce a fost declarata preotia crestina ca fiind nu dupa randuiala lui Aaron, ci dupa aceea a lui Melchisedec? Ce deosebeste preotia crestina de aceea aaronita?
In ce sens Melchisedec a fost o prefigurare a lui Hristos? in spiritul celor spuse mai sus preotia lui Aaron a avut rolul de a mentine fidelitatea, credinta ferma fata de Yahve, adevaratul Dumnezeu. Ea a fost, deci, o preotie a credintei, a asteptarii neclintite pentru si in numele intre­gului popor evreu in vederea implinirii fagaduintelor facute de Yahve stramosilor, in special lui Avraam, parintele tuturor celor credinciosi.
Aaron intruchipa in modul cel mai inalt preotia avraamica a credintei, a asteptarii fagaduintei. “Cand vei intra in tara pe care ti-o da de mostenire Domnul, Dumnezeul tau, cand o vei stapani si te vei aseza in ea, sa iei cele dintai roade, sa te duci la preotul care va fi in zilele acelea, apoi sa iei cuvan­tul si sa spui inaintea Domnului Dumnezeului  tau: Tatal meu era un arameupribeag” (Deut. XXVI, 1, 3, 5). Evreul, chiar ajuns in pamantul fagaduintei, nu trebuia sa uite nici o clipa conditia sa de pribeag prin aceasta lume, asemenea parintelui sau Avraam.
Mesia-Hristos, ca singurul cu adevarat neprihanit, se invredniceste de odihna de-a dreapta lui Dumnezeu si de aceea lui i se potriveste cuvantul: “Domnul a zis Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale” (Ps. CX, 1). Autorul epistolei catre evrei sugereaza, asadar, ca, desi Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile sale in ziua a saptea, El a promis, totusi, evreilor odihna pe cand acestia se aflau pribegi in pustia Sinaiului; dar pentru ca acestia si-au mani­festat razvratirea, implinirea promisiunii este amanata pentru vremuri ulte­rioare si consemnata ca atare de psalmistul David.
Acesta este rationamen­tul in baza caruia autorul arata ca adevarata odihna a fiilor credintei a sur­venit abia in Iisus Hristos, Marele Arhiereu al Noului legamant, care a ajuns in adevarata sfanta a sfintelor, in patria cereasca a odihnei vesnice (Evr. III, 7-11; IV, 1-10).
Dar ce spune Scriptura despre Melchisedec? “Dupa ce Avraam s-a intors de la taierea lui Kedarlaomer si a regilor care erau cu acesta in Valea Save, adica in Campia Regelui, Melchisedec, regele Salemului, a adus paini si vin. El era preot al Dumnezeului cel Preainalt. L-a binecuvantat pe Avraam si i-a zis: Binecuvantat fie Avraam de catre Dumnezeul cel Preainalt, care a zidit cerul si pamantul. Vrednic de binecuvantare este Dumnezeul cel Preainalt, pentru ca i-a dat pe dusmani in mainile tale. Si Avraam i-a daruit o zecime din toate” (Gen. XIV, 17-20).
Din textul de mai sus este de retinut faptul extrem de important ca Melchisedec nu jertfeste ceva Dumnezeului celui Preainalt, Caruia ii era preot, ci-i aduce lui Avraam paini si vin! El ii aduce marelui patriarh daruri de paine si vin din orasul pacii, al odihnei, Salem. Salemul apare aici ca un tinut al pacii, al fericirii si stabilitatii, la care Avraam, arameanul pribeag nu poate decat sa viseze. Primind darurile regelui neprihanit, parintele cre­dintei capata o prefigurare a ceea ce aveau sa guste permanent urmasii sai, cand Dumnezeu avea sa-si implineasca promisiunea de a-i conduce in pa­mantul fagaduintei. Painea si vinul din Salem nu erau, de fapt, decat o umbra a celor viitoare, o prefigurare a bogatiilor tarii promise in care aveau sa se odihneasca fiii credintei.
O prefigurare similara aveau sa primeasca evreii in pustiul Faram sub forma prepelitelor si a manei cazute din cer, dar mai ales sub aceea a strugurilor, a smochinelor si a rodiilor aduse de tri­misii lui Moise din Canaan (Num. XI, 4-16; XIII, 1-27). Avraam a mul­tumit regelui din orasul odihnei, Salem, pentru darurile primite si i-a dat lui Melcisedec zeciuala din toate, Israelitii din pustiul Faran n-au dovedit aceeasi recunostinta si s-au revoltat impotriva lui Yahve si a celor care adu­sesera daruri din Canaan. Mania lui Dumnezeu s-a aprins si de aceea Canaanu istoric, desi avea sa fie cucerit ulterior, nu avea sa mai fie tara adevaratei odihne pentru evrei, ci doar o implinire provizorie a unei faga­duinte facute candva marelui patriarh Avraam.
Evenimentul din pustiul Faran avea sa devina paradigmatic pentru Iisus Hristos. Asemenea lui Moise de odinioara, Iisus anunta apropierea imparatiei cerurilor, a noului Canaan (Matei IV, 17; Marcu I, 14-15) in care, ca si in vechiul, intrarea nu putea fi facuta decat prin forta, prin cucerire (Matei XI, 12, Luca XVI, 16). Si tot asemenea lui Moise (Num. XIII, 1-20), el alege 12 barbati pe care-i trimite sa anunti; vestea cea buna a apropierii imparatiei si sa aduca in lume bogatiile acesteia (Matei X, 1-8; Marcu III, 13-19; VI, 7-13; Luca IX, 1- 6). Si tot asemenea lui Moise (Num. XI, 16) Iisus mai alege, alaturi de cei 12, alti 70 de ucenici ca sa-i ajute pe acestia in conducerea poporului catre imparatie (Luca X, 1-6).
Atat cei 12 alesi de Moise, cat si cei alesi de Iisus, poarta titulatura de trimisi, apostoli. Atat cei 70 alesi de Moise, cat si cei 70 alesi de Iisus, poarta numele de batrani. Si intr-un caz si in altul cei 12, ca si ce 70, sunt trimisi in mijlocul poporului sa anunte apropierea pamantului fagaduintei, a noului Canaan, sa faca demonstratia bogatiilor acestei tari a “laptelui si a mierii”, sa anute ca pacea, odihna acestui tinut mirific, acestui nou Salem, va inlocui, in sfarsit, pribegia si suferintele de pana atunci. Faptul ca Iisus isi modeleaza actiunea dupa evenimentele din pustiul Faran apare cu si mai multa evidenta in episoadele inmultirii painilor in pustie (Ioan VI, 1-14; vezi ca referinta Numerii XI, 21-22).
In aceeasi logxa Iisus ofera apostolilor Sai si prin ei poporului painea si vinul imparatiei (Luca XXII, 17-20; Ioan VI, 30-51). De data acesta, chiar daca nu apare nici o referire in text, modelul urmat aici nu mai este neaparat acela al evenimentelor din pustiul Faran, la granitele tarii Canaan, ci acela al intalnirii dintre Avraam si Melchisedec. Ca si misteriosul per­sonaj din cartea Genezei, Iisus ofera apostolilor paine si vin, darurile imparatiei pacii vesnice (Luca XXII, 16, 18).
Din acest motiv Hristos este numit de autorul epistolei catre evrei “preot al bunurilor viitoare”: “intr-adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, nu poate niciodata, prin aceleasi jertfe, care se aduc neincetat in fiecare an, sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie. Hristos a venit ca mare preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceas­ta ” (Evr. X, 1; IX, 11). Iata, deci sensul adanc al expresiei “dupa randuiala lui Melchisedec”. Iisus este noul rege al neprihanirii, Cel care aduce daruri de paine si vin din noul Salem, care este, de fapt, imparatia cerurilor, a pacii vesnice (Ioan XIV, 27; XVI, 10).
Ce este in aceste conditii preotia crestina, preotia Noului legamant? Prin ce se deosebeste ea de preotia lui Aaron, a Vechiului legamant? Apostolii, ca si prezbiterii asociati lor, nu fac decat sa preia misiunea pe care si-a asumat-o insusi Iisus cand a zis: “Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca m-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia, m-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi eliberarea, orbilor capatarea vederii, sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurare al Domnului” (Luca IV, 18). Apostolii vor fi si ei trimisi in lume in istorie sa anunte aceeasi Evanghelie, sa-i ajute pe fiii crdintei sa traverseze noul Iordan (botezul) si sa reverse peste ei bogatiile imparatiei cerurilor (in special tamaduirile de orice fel).
“Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cine va crede si se va boteza (cine va crede vestea ce abuna adusa din Noul Canaan si va avea curajul sa traverseze Iordanul cel spiritual care desparte lumea aceas­ta de cea viitoare) va fi mantuit. Cine nu va crede va fi osandit (cum au fost israelitii care s-au rasculat impotriva trimisilor lui Moise care se intorsesera din valea Escol). Iata semnele care-i vor insoti pe cei care vor crede: in numele Meu vor scoate draci, in limbi noi vor grai; vor lua in maini serpi si chiar de vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama; isi vor pune mainile peste cei bolnavi si acestia se vor face sanatosi” (Marcu XVI, 15-18).
Preotia crestina prelungeste in istorie preotia lui Iisus Hristos cea “dupa randuiala lui Melchisedec” facandu-i pe oameni sa guste “Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor”, dupa extraordinara expresie a autorului epistolei catre evrei (VI, 5). Preotia crestina nu aduce jertfe lui Dumnezeu pe altare de piatra, cum faceau Aaron si urmasii sai, ci coboara de la Dumnezeu, din imparatia pacii Noului Salem, painea vietii vesnice si vinul cel nou al ospatului de nunta. Canaanul istoric nu era decat umbra noului Canaan, a noului Ierusalim.
Preotia legii vechi n-a facut decat sa intretina vie asteptarea, flacara vie a credintei avraamice, ferita de ispitele idolatriei. Adevarata preotie vesnica a fost prefigurata de Melchi­sedec, de cei trimisi de Moise sa anunte poporului bogatiile pamantului fa­gaduintei de care tocmai se apropiasera, de toti proorocii legii vechi. Abia Hristos insa a deschis cu adevarat poarta imparatiei cerurilor, revarsand peste lume, puterile veacului viitor, painea si vinul ospatului de nunta, odihna cea adevarata si fara de sfarsit a Noului Salem. (bibliografie pr. lect. dr. Adrian Niculcea)
Initierile in Ordinul Melchisedec cuprind:
Botezul Luminii este primul tip, fiind vorba de o antica ceremonie de conectare cu Divinitatea si cu familia divina din care face parte fiecare fiinta umana. Are drept scop deschiderea oamenilor direct spre Dumnezeu, spre Sinele lor superior si ghidarile lor, creand astfel o legatura energetica si constienta intre Microcosmos si Macrocosmos. Deoarece aceasta legatura divina poate ajuta o persoana sa castige un sentiment mai puternic de dragoste si calm, acest tip de initiere este indicat copiilor, bolnavilor si celor care vor sa devina mai stapani pe sine.
Initierea in Ordinul lui Melchisedec, al doilea tip de initiere, reprezinta primul pas in care, printr-o ceremonie spirituala tipica, se acceseaza campul energetic al initiatului prin punerea in legatura cu energia specifica a lui Melchisedec. Astfel, noul initiat va putea efectua tratamente cu mana sau chiar la distanta, pentru el sau pentru alte persoane, fara a fi nevoit sa devina Preot al lui Melchisedec.
Preotia lui Melchisedec sau, pe scurt, Hirotonisirea ca preot al lui Melchisedec este ultimul pas in care fostului Initiat in Ordin i se deschide mai larg usa cunoasterii, el fiind instruit in diverse ceremonii sacre specifice datoriei sale. El devine astfel un Preot legal, care poate indeplini toate atributiile sale (realizarea de tratamente cu mana sau fara ajutorul acesteia, oficierea diverselor slujbe – liturghia, binecuvantari, ceremonii funerare, ceremonii matrimoniale, rugaciuni). Noul preot este singurul indreptatit de a initia alte persoane. Preotia este  urmata de Reverend si cel mai inalt grad, Grand Minister. 

008.Initiere - Preotia
Afirmatiile unui discipol din Ordinul Melchisedec
Sunt un punct de lumină într-o lumină mareata
Sunt o raza de energie a iubirii într-un râu de iubire divină
Sunt un punct de foc al jertfei, centrat în voinţa de foc a lui Dumnezeu şi astfel exist
Sunt o cale prin care oamenii pot dobândi
Sunt un izvor de putere care-i ajută să fiinteze
Sunt o rază de lumină care străluceşte pe calea lor, şi astfel sunt
Astfel fiind, caile omului le privesc
Iar caile Domnului le patrund. Şi astfel sunt.
 Nazuiesc spre a intelege
Fie ca înţelepciunea să ia locul cunoaşterii în viaţa mea
Tind spre cooperare
Fie ca stapanul vietii mele, sufletul, asemenea Celui pe care caut sa slujesc,
Sa lumineze viata altora prin mine.
În centrul Vointei lui Dumnezeu eu stau
Nimic nu-mi abate voia de la a Sa
Aplic voinţa aceasta prin iubire
Mă întorc către slujire
Eu triunghiul divin, îndeplinesc acea voinţă printre semeni si-i servesc
Sunt un mesager al Luminii
Sunt un pelerin pe calea Iubirii
Nu călătoresc singur, ci mă recunosc ca fiind unul cu toate sufletele marete
Şi împreună cu ele unul în slujire
Puterea lor e a mea. Această putere o revendic.
Puterea mea e a lor şi pe aceasta liber o dau
Un suflet, merg pe pământ, îl reprezint pe Unul.
Sunt unul cu grupul meu de fraţi, şi tot ce am este al lor
Fie ca iubirea din sufletul meu să curgă spre ei
Fie ca puterea din mine să-i înalţe şi să-i ajute; fie ca gândurile create de sufletul meu să ajungă la ei şi să le dea curaj.
Cunosc legea şi către ţel mă îndrept
Nimic nu-mi va impiedica drumul pe cale
Fiece scanteie de viata din mine răspunde
Sufletul meu a răsunat la acea chemare şi zi de zi mai clar răsună
 Iluziile vietii nu mă stapanesc
Cărarea luminii se intinde înainte drept
Mesajul meu se-ndreapta spre inimile oamenilor
Caut; încerc să-ţi slujesc nevoile. Dă-mi mâna ta şi păşeşte pe Cărare cu mine
Fiii omului sunt unul şi eu sunt unul dintre ei
Caut să iubesc nu să urăsc
Caut sa slujesc si nu pretind a fi slujit
Caut să vindec nu să rănesc
Lasă suferinta să poarte recompensa cuvenită de lumină şi iubire
Lasă sufletul să determine forma exterioară, viaţa şi toate evenimentele şi
Adu-i iubirea, cauza a faptelor timpului, sa-i fie lumină
Fie ca viziunea şi intuiţia să apară
Fie ca viitorul să se reveleze
Fie ca uniunea interioară să se manifeste şi separările externe să dispară
Fie ca iubirea să triumfe
Fie ca toţi oamenii să iubească
Ştim, o Doamne, al vieţii şi al iubirii, despre nevoi
Atinge-ne inimile cu dragoste din nou pentru ca şi noi să putem iubi şi dărui.
Amin. Amin. Amin
Sfant, Sfant Sfant este Domnul Dumnezeu!

http://naturadivina.com/terapii-2/ordinul-melchisedec/

joi, 4 septembrie 2014

Viața după moarte există!


O echipă de psihologi și medici asociați cu Universitatea Tehnică din Berlin au anunțat, vineri dimineață, că au demonstrat că există viață după moarte, scrie worldnewsdailyreport.com.
Acest anunț uluitor se bazează pe concluziile unui studiu în care s-a folosit un nou tip de supraveghere medicală a experiențelor din apropierea morții, care permite pacienților să fie în moarte clinică pentru aproape 20 de minute înainte de a reveni la viață.
Acest proces controversat, care a fost repetat pe 944 de voluntari de-a lungul ultimilor patru ani, necesită o combinație complexă de droguri, incluzând epinefrina și dimetiltriptanina, destinată să-i permită corpului să supraviețuiască stadiului de moarte clinică, cât și procesului de reanimare fără distrugeri. Corpul subiectului a fost pus apoi într-o stare temporară de comă indusă de un amestec de alte droguri care trebuie filtrate de sânge în timpul procesului de reanimare, 18 minute mai târziu.

Citește și Există viață după moarte? Iată ce spun psihiatrii

Durata extrem de lungă a experienței a făcut posibilă doar recent dezvoltarea unei noi mașini de resuscitare cardio-pulmonară numită AutoPulse. Acest tip de echipament a fost deja folosit de-a lungul ultimilor ani pentru reanimarea oamenilor care au fost morți undeva între 40-60 de minute.
În trecut, în mai multe reviste medicale, au fost emise ipoteze conform cărora experiențele din apropierea morții au caracteriticile halucinațiilor. Dar Dr. Berthold Akermann și echipa sa, dimpotrivă, le consideră probe ale existenței vieții de apoi și o formă de dualism între minte și corp.
Cercetătorii au monitorizat operațiunile și au strâns mărturiile subiecților. Deși există mici variații de la un individ la altul, toți subiecții au unele amintiri din perioada de moarte clinică, și o mare parte dintre ei descriu unele senzații similare. Cele mai multe amintiri comune includ o detașare de corp, o stare de levitație, liniște totală, siguranță, căldură, și prezența unei lumini copleșitoare.
Oamenii de știință sunt conștienți de faptul că multe dintre concluziile lor ar putea șoca pe foarte mulți oameni, cum ar fi faptul că multe dintre convingerile lor religioase nu corespund cu senzațiile și experiențele pe care le descriu diferiții subiecți la sfârșitul experimentului. În fapt, între voluntari se numără creștini, musulmani, evrei, hinduși și atei.
"Știu că rezultatele noastre ar putea perturba credințele multor oameni, dar, într-un fel, noi tocmai am găsit răspunsul uneia dintre cele mai mari întrebări din istoria omenirii, așa că sper ca aceste persoane să ne poata ierta – Da, există viață dupa moarte și se pare că acest lucru este valabil pentru toată lumea (se aplică tuturor)", a declarat Dr Ackermann.

sursa: http://www.dcnews.ro/mobile/studiu-via-a-dupa-moarte-exista-afirma-cercetatorii-germani_452446.html


Tunelul de lumină dintre viaţă şi moarte şi-a găsit explicaţia ştiinţifică
Un cunoscut neurolog,Kevin Nelson, oferă explicaţia ştiinţifică a „Tunelul de lumină” dintre viaţă şi moarte .
Experienţele dintre viaţă şi moarte
Gillian MacKenzie îşi aminteşte că a fost îngrijorată de starea copilului său nenăscut atunci când lumea din jurul ei a fost înghiţită de întuneric, cu excepţia unui singur punct luminos. Era conştientă că sarcina avea probleme şi că pierdea mult sânge în timpul acesteia, dar se simţea confortabil în acea lumină.
"Iniţial a fost un singur punct, iar apoi am observat că am fost târâtă spre el, acesta mărindu-se din ce în ce mai mult. Luminozitatea era atât de puternică, încât aveam senzaţia că mă aflu într-un tunel" a susţinut aceasta.
"Nu am simţit nicio frică atunci când mă aflam în tunel şi mă cufundam în lumină. Nu era un sentiment prea plăcut. Îl pot descrie doar ca pe un sentiment de transă", a continuat Gillian.
"Deodată am auzit o voce bărbătească ce striga: «Gill!». Era o voce foarte drăguţă şi m-am gândit: «O nu, mă aflu în faţa lui Dumnezeu şi eu nici măcar nu cred în El». M-a întrebat dacă ştiu cine este şi i-am răspuns: «Da, dar mi-e teamă că nu pot să îţi pronunţ numele». S-a dovedit că avea un simţ al umorului dezvoltat, deoarece a chicotit la auzul răspunsului meu" a reluat aceasta.
Experienţa lui Gillian s-a petrecut în urmă cu mulţi ani, înaintea apariţiei poveştilor despre experienţele dintre viaţă şi moarte. Şi în ziua de azi acea senzaţie pare reală pentru Gillian, care a suferit o hemoragie în timpul naşterii.
Nimeni nu poate şti cu siguranţă, dar cercetătorii consideră că aproximativ o persoană din zece va avea o experienţă între viaţă şi moarte, cel mai probabil în timpul unui stop cardiac.
În general vom vedea o lumină, vom merge printr-un tunel, ne vom întâlni cu o persoană dragă sau vom gravita deasupra corpului nostru, urmărind doctorii şi asistentele în încercarea de a ne resuscita.
Acele persoane care au trecut printr-o astfel de experienţă au descris acest eveniment ca pe o stare de bucurie şi cugetare ce i-a schimbat pentru tot restul vieţii.
Majoritatea persoanelor consideră că au avut o străfulgerare şi au aruncat o privire asupra vieţii de apoi. Deseori, această experienţă le întăreşte credinţa şi duce la dispariţia fricii faţă de moarte. Pentru aceşti oameni, întâmplările par reale, lucide şi preţioase.
Pentru ei ar putea veni ca un şoc vestea că un respectat neurolog american crede că poate explica în termeni fiziologici totate simptomele experienţelor dintre viaţă şi moarte. Aceste explicaţii vor infirma ideile conform cărora sufletele îşi părăsesc trupurile pentru a face o călătorie în viaţa de apoi şi pentru a se reîntoarce pe Pământ.
Un neurolog oferă explicaţia ştiinţifică
 
Kevin Nelson, profesor de neurologie la Universitatea din Kentucky, a studiat timp de 30 de ani experienţele dintre viaţă şi moarte.
În noua lui carte, acesta a explicat toate elementele unei experienţe dintre viaţă şi moarte, argumentul lui central implicând REM (mişcare rapidă a ochilor). În această fază a somnului se produc cele mai multe vise, în timp ce persoana care doarme are corpul paralizat, cu excepţia ochilor, a inimii şi a diafragmei - cea care controlează respiraţia.
Profesorul Nelson consideră că unii oameni sunt mai sensibili decât alţii la ceea ce se numeşte "intruziunea REM", moment în care paralizia ce însoţeşte REM are loc atunci când o persoană se află în starea de veghe şi este adesea însoţită de halucinaţii ce par reale.
Studiul condus de profesorul Nelson a examinat 55 de cazuri ale oamenilor ce au pretins că au avut parte de o experienţă între viaţă şi moarte. Dintre aceştia 60% au experimentat episoade anterioare de intruziune a REM, comparativ cu 24% dintre participanţi care au fost aleşi întâmplător.
"În loc să treacă direct de la starea de REM la starea de veghe, creierul persoanelor care susţin că au experienţe între viaţă şi moarte, tinde să combine cele două stări", explică profesorul. Acest fapt duce la poziţionarea subiectului într-o stare numită "la limita conştiinţei".
"Multe persoane trec prin această stare pentru numai câteva secunde sau minute, până să treacă la starea de REM sau starea de veghe. Aflat «la limita conştiinţei», paralizia, luminile, halucinaţiile şi momentul de visare sunt absolut normale. În timpul unei crize precum stopul cardiac, această stare ar putea explica ceea ce se cunoaşte sub numele de experienţă dintre viaţă şi moarte" a continuat Nelson.
În studiul său, profesorul a subliniat faptul că astfel de experienţe sunt întâlnite în cazul unor situaţii aflate la limita dintre viaţă şi moarte (exemplu fiind traumele sau stopul cardiac). Aceste episoade au în comun întreruperea circulaţiei sângelui către creier.
"În mod normal, 20% din sângele pompat de inimă ajunge la creier. Dacă fluxul sangvin este redus şi ajunge la o treime din cantitatea obişnuită, creierul rămâne activ până la 10, maxim 20 de secunde, după care îşi pierde cunoştinţa. Creierul nu suferă leziuni, chiar dacă fluxul sângelui rămâne scăzut pentru ore întregi", afirmă cercetătorul.
"Atunci când sângele este evacuat din zona capului, îmediat înainte de pierderea cunoştinţei, ţesutul care este cel mai afectat este retina, nu creierul. În momentul în care retina este afectată, apare senzaţia de întuneric care vine dinspre exterior spre interior, şi astfel se produce efectul de tunel" explică Nelson.
"Lumina de la capătul tunelului poate veni de la două surse diferite. Poate fi vorba de o lumină ambientală - lumina dintr-o cameră de spital, care ar putea fi singurul element recogniscibil în momentul în care sângele este drenat din creier. Ca alternativă, sistemul REM, care este cunoscut pentru activarea sistemului vizual, ar putea genera o lumină internă, care există doar în creier" a mai precizat profesorul.
"Partea creierului asociată cu experienţele din afara corpului, regiunea temporoparietală, se află lângă zona responsabilă cu senzatia de mişcare". Acest lucru ar putea explica de ce oamenii au senzaţia că se mişcă în timpul acestor experienţe.
"În mod normal, această porţiune a creierului nu este implicată în procesul REM, dar, în unele cazuri, acest sistem nu funcţionează corespunzător, iar în timpul tranziţiei către starea de REM creierul poate avea parte de unele senzaţii de mişcare" a adăugat Nelson.
Pentru a explica senzaţiile de eliberare a sufletului şi de părăsire a trupului, profesorul Nelson a făcut referire la un studiu efectuat de neurologul elveţian Olaf Blanke. Acesta, împreună cu echipa sa, a făcut o descoperire uimitoare în timp ce pregătea o femeie de 43 de ani pentru operaţie. Această femeie a suferit convulsii, iar chirurgul i-a aplicat o serie de impulsuri electrice asupra creierului, pentru a depista de unde vine problema.
Deodată, femeia, care era conştientă în timpul procedurii, a mentionat că a avut parte de o experienţă de părăsire a trupului şi s-a uitat în jos către ea. Atunci când curentul electric a fost întrerupt, aceasta s-a "reîntors" în corp.
"Senzaţia femeii de a se afla în afara corpului sau în interiorul lui putea fi modificată la fel de simplu ca activarea unui întrerupător pentru aprinderea sau stingerea unui bec" a precizat profesorul Nelson.
Sentimentul de beatitudine ar putea fi explicat de sistemul de recompensare a creierului. În timpul unor momente de criză, corpul elimină o serie de substanţe chimice care provoacă un sentiment de relaxare şi bunăstare.
Dacă în timpul unei partide de vânătoare, grupul era încolţit de un animal de pradă, iar oamenii erau siguri că vor fi omorâţi, ar fi avut mai multe şanse dacă unul dintre aceştia ar fi rămas în urmă fără să se lupte, pentru a-i salva pe ceilalţi. Prădătorul ar petrece timpul şi energia pe un singur om, astfel fiind mai uşor pentru restul grupului să scape.
În timpul experienţei dintre viaţă şi moarte, Gillian MacKenzie şi-a întâlnit bunicul care murise în urmă cu doi ani. Aceasta i-a spus că a născut un băiat - lucru corect, dar pe care nu ar fi avut de unde să îl ştie - şi a avut senzaţia că îşi părăseşte corpul, că pluteşte deasupra lui şi că vede doctorii şi asistentele cum o operează.
De asemenea, aceasta a menţionat că a plutit şi deasupra soţului ei, Hamish, pe care l-a urmat pe coridoarele spitalului, văzând cum acesta îi dă un telefon mamei ei.
"Nu eram speriată, dar îmi doream să îl pot anunţa pe Hamish că totul va fi bine şi că voi reveni într-un fel înapoi în corp" a explicat Gillian.
"I-am spus bunicului că trebuie să îl părăsesc şi să mă reîntorc să am grijă de copil şi de soţ, dar el m-a avertizat că trebuie să am argumente puternice pentru a avea voie să mă întorc în corp", a continuat Gillian.
În timpul acestui episod, Gillian a retrăit diferite momente din trecut, atât bune, cât şi rele, şi s-a reîntors cu o percepţie diferită asupra propriei vieţi. De exemplu, ea nu a iertat-o niciodată pe mama ei pentru faptul că a lăsat-o la internat şi îşi aduce aminte că a plâns atunci când aceasta a plecat.
"Retrăind aceste momente, am realizat că a fost foarte greu şi pentru ea să mă vadă plângând, dar nu i s-a permis să privească în urmă. Am înţeles mai bine această situaţie şi i-am spus bunicului că ar trebui să mă întorc pentru împărtăşi această nouă viziune asupra problemelor şi pentru a-i ajuta astfel şi pe ceilalţi. După care am revenit", a explicat Gillian.
În anii care au urmat, Gillian a devenit consilier. "Înaintea aceastei experienţe eram intolerantă cu oamenii, dar m-am schimbat şi am devenit un alt om".
"Poţi veni cu o explicaţie raţională legată de acest gen de experienţă, dar ar fi în zadar. Pentru noi aceste episoade sunt reale şi au un efect profund asupra noastră şi a modului în care ne trăim viaţa după aceea. În urma acestei experienţe mi-a dispărut orice frică pe care ar fi trebuit să o am în legătură cu moartea mea şi consider că acest fapt m-a transformat într-o persoană mai bună. Le poţi numi halucinaţii, dacă vrei, dar ele sunt parte din realitatea noastră" a precizat Gillian.
 
Este negată existenţa lui Dumnezeu de explicaţia ştiinţifică a acestui fenomen?
 
Profesorul Nelson a menţionat că nu intenţionează să nege existenţa lui Dumnezeu sau să diminueze importanţa experienţelor de acest gen.
"Există o schismă tot mai mare între persoanele care cred că Dumnezeu este un anacronism şi consideră că toate experienţele spirituale sunt o iluzie periculoasă, şi cei care spun că religia stă la baza vieţii lor" explică Nelson.
"Am considerat că ar fi indicat ca un neurolog să încerce să explice natura experienţelor spirituale, nu să aducă teorii false. Tratez cu foarte mare respect acest tip de experienţe, deoarece ele sunt foarte importante pentru cei care le-au avut. Acestea pot fi considerate cele mai influente experienţe pe care ar fi putut să le aibă vreodată" continuă profesorul.
"Aşadar trebuie să încerc să explic în termeni fiziologici cauzele şi modurile în care se produc aceste experienţe, dar aş putea demonstra că nu se află în contradicţie cu credinţa oamenilor în Dumnezeu, pentru cei religioşi" a declarat acesta.
"În fond, cine poate spune că acest mecanism nu a fost creat de Dumnezeu tocmai pentru a oferi oamenilor un confort atunci când aceştia au nevoie de el - momentul când se apropie de moarte?", încheie profesorul neurolog Kevin Nelson.( DailyMail ) 

sursa: http://www.revistamedicala.info/Tunelul-de-lumin-dintre-via-i-moarte-i-a-g-sit-explica-ia-tiin-ific/327