.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

miercuri, 1 octombrie 2014

Acumulari spirituale colective


"Asemenea pietrelor, a plantelor, a animalelor, ființa umană face parte din univers. Ca ființă care gândește, ea are însă un rol special de jucat aici: ea trebuie să participe la construcția acestui edificiu care este viața colectivă. Nimic nu poate aduce binele celui care lucrează numai pentru sine. Cineva va spune: „Cum așa? Eu câștig ceva numai lucrând pentru mine!” Nu, fiindcă acest „eu” căruia îi consacră toate strădaniile sale, acest eu egoist, separat de ceilalți, este o vâltoare, și concentrându-se numai asupra propriilor interese, el își aruncă în această vâltoare toate bogățiile, fără a-și da seama. În timp ce se crede un învingător, în realitate el pierde.

Oamenii care conștientizează tot ce ar putea dobândi lucrând pentru colectivitate sunt rari; iar prin „colectivitate”, nu trebuie înțeleasă numai colectivitatea umană, ci toate creaturile din univers, până la Dumnezeu Însuși. Pentru a mă face înțeles de materialiștii cei mai înverșunați, eu aș spune că această colectivitate, această imensitate pentru care trebuie să lucrăm, este comparabilă cu o bancă unde se depun niște capitaluri: tot ceea ce facem pentru ea, ne va reveni într-o bună amplificat."

Omraam Mikhaël Aïvanhov
Trimiteți un comentariu