.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

duminică, 30 noiembrie 2014

Intelepciune- Seneca



  Te voi învăţa în ce fel poţi să înţelegi că nu eşti înţelept. 
Înţeleptul este plin de bucurie, vesel şi senin, de netulburat. Iar acum cercetează-te pe tine însuţi: dacă nu eşti niciodată trist, dacă nicio speranţă nu te face să simţi un freamăt în aşteptarea viitorului, dacă zi şi noapte spiritul tău, mîndru şi mulţumit de sine, se păstrează statornic şi mereu egal sieşi, atunci ai atins culmea binelui omenesc; dacă însă eşti în căutarea oricăror soiuri de plăceri, peste tot, să ştii că-ţi lipsesc deopotrivă şi înţelepciunea, şi bucuria. Vrei să ajungi acolo, dar greşeşti dacă speri să ajungi mergînd printre bogăţii şi cinstiri: cauţi aşadar bucuria printre griji: binele calp, la care aspiri convins fiind că îţi va da mulţumire şi plăcere, este pricina durerii.
  Toţi, spun eu, tind către bucurie, dar nu ştiu unde e cu putinţă să găsească o bucurie de durată şi intensă; unii o caută în ospeţe şi în destrăbălare, alţii în ambiţie şi în mulţimea de clienţi care îi înconjoară, alţii în iubite, alţii în desfăşurarea vană a studiilor liberale şi în cele literare, care nu sînt defel benefice; toţi aceştia se lasă amăgiţi de plăceri înşelătoare şi de scurtă durată, aşa cum beţia face să izbucnească o nebunie veselă care ţine o oră şi o greaţă care ţine mult, aşa cum aplauzele şi bunăvoinţa mulţimii care aclamă se obţin şi se plătesc cu preţul unor griji împovărătoare.
  Gîndeşte-te: acesta este rezultatul înţelepciunii, o bucurie statornică. Spiritul înţeleptului este ca lumea de deasupra lunii: acolo este veşnic senin. Ai, aşadar, un motiv întemeiat să doreşti înţelepciunea: o bucurie veşnică. Această bucurie se naşte numai din conştiinţa virtuţilor proprii: se poate bucura de ea numai omul drept si cumpătat. 
Ramîi cu bine.
Seneca
Trimiteți un comentariu