.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

marți, 21 iulie 2015

Despre comportament si schimbare.

  "Este inutil să Îi reproșați Domnului că nu vă îndeplinește rugăciunile, atât timp cât Îi cereți să vină să vă viziteze în locul în care vă încăpățânați să rămâneți. Nu schimbați nimic în comportamentul vostru, în felul de a gândi, cum vă puteți imagina că El va veni să vă scoată din infernul în care v-ați cufundat? Este exact ca, aflându-vă într-o grotă sau o pivniță, vă mirați că nu mai întâlniți soarele, căldura, lumina sa.
Ce reprezintă grota sau pivnița? Toate manifestările inferioare ale intelectului și ale inimii, toate obiceiurile proaste. Atât timp cât nu renunțați la ele, veți rămâne în întuneric și frig. Celor care refuză să-și părăsească vechile obiceiuri de a trăi, rugându-se Domnului să vină să îi salveze, nu li se împlinesc mai mult rugăciunile decât dacă ar ruga soarele să îi încălzească și să îi lumineze în fundul unei grote; ei își pierd timpul. Ei trebuie să se deplaseze și să se îndrepte spre El, ameliorându-și comportamentul. 

    Oamenii nu se vor putea transforma citind cărţi dintr-o bibliotecă. Ca să se transforme, ei au nevoie de cărţi vii care să-i stimuleze, să-i antreneze şi  să-i orienteze pe drumurile vieţii.”

  Născut în Macedonia în 1900, Omraam Mikhael Aivanhov devine, de la vârsta de 17 ani, discipolul Maestrului Peter Deunov în Bulgaria, fondatorul mişcării spirituale Fraternitatea Albă Universală. În 1937, Peter Deunov îl trimite în Franţa unde ţine conferinţe publice vreme de aproape 50 de ani, până la moartea sa în 1986. La ora actuală, mii de oameni din întreaga lume se consideră discipolii săi şi se străduiesc să-i pună în practică învăţătura.

„De la naştere, am avut o înclinare spre foc; mai târziu, am înţeles că nu trebuia să mă ocup atât de mult de focul exterior, ci trebuia să aprind mai întâi inima mea, apoi pe cea a altora.”



 Din copilăria petrecută într-un sat sărac din Macedonia îi rămâne în special în amintire descoperirea pe care a făcut-o la 4-5 ani într-un loc apropiat de casă: apa limpede şi curată a unui mic izvor care îl fascina şi lângă care privea ore întregi. Mai existau şi copaci foarte înalţi în care îi plăcea să se caţere cât mai sus şi să privească zările. La vârsta de 16 ani, ca urmare a meditaţiilor şi a exerciţiilor de respiraţie, tânărul Mihail trăieşte o experienţă mistică ce îl marchează profund:  el aude Muzica Sferelor.

„Există o lume a armoniei, o lume a veşniciei de unde au ieşit toate formele, toate culorile, întreaga muzică, iar eu am pătruns în această lume.  Cu mulţi ani în urmă,  am  ieşit din corp şi am ascultat armonia sferelor… Timp de câteva secunde, am trăit, am văzut, am auzit cum cânta întreg Universul. Pietrele, copacii, munţii, oceanele, stelele, sorii şi toate creaturile cântau într-o armonie atât de măreaţă, atât de sublimă… De atunci, aceasta a rămas ca un criteriu, o mostră, un model, o măsură absolută, un punct de reper pentru a înţelege şi a situa toate lucrurile. Totul în viaţa mea a fost determinat de această iluminare.”

Între 1917-1937 este discipol al Maestrului Peter Deunov în Bulgaria şi face primii paşi pe Calea Luminii.

„Adesea, atunci când mă gândesc la anii petrecuţi lângă Maestru, cred că cel mai important lucru pentru mine a fost acela de a trăi în aura sa.”

 În 1937, cu doi ani înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial, Peter Deunov, presimţind tulburările ce vor veni,  îl trimite în Franţa pentru a ocroti şi păstra învăţătura sa. Dintre cei patruzeci de mii de discipoli ai lui Peter Deunov din Bulgaria,  numai el a fost considerat demn să o facă. La plecare, Maestrul îi spune:

„Îţi dau în dar o piatră preţioasă imensă, inestimabilă, dar cum trebuie să străbaţi o pădure plină de tâlhari şi de animale fioroase, această piatră trebuie să fie murdară ca să fie de nerecunoscut. Tâlharii se vor arunca asupra ta şi vor căuta să te fure, dar negăsind nimic preţios, te vor lăsa în pace. După ce vei reuşi să străbaţi pădurea cea plină de pericole, eu voi veni alături de tine ca să curăţăm piatra ce va străluci cu o putere fără asemănare.”


Din 1937 până în 1959 ţine conferinţe pe teme spirituale în diferite oraşe din Franţa şi din întreaga lume.

„Eu nu pretind că sunt un Maestru. Pentru moment, eu vă învăţ ceea ce am văzut şi am auzit de la Maestrul meu şi ceea ce am verificat eu însumi timp de douăzeci de ani lângă el. Despre ceea ce nu am verificat încă, nu vă voi vorbi deloc.”

În 1959 pleacă într-o călătorie în India şi în Tibet, vreme de un an de zile, unde are contacte deosebite în lumea spirituală. Reîntors în Franţa, între 1960 şi 1986, dezbate aici şi în conferinţele ţinute peste tot în lume marile teme spirituale ale învăţământului său, pe care îl numeşte şi yoga soarelui.

 „Am primit în India un nume extraordinar, magic şi plin de sens. Numele acţionează în chip misterios asupra persoanelor. Există o întreagă ştiinţă, apropiată de ştiinţa numerelor: număr şi nume înseamnă aproape acelaşi lucru. Noul meu nume este Omraam Mikhael. „Om”, acest sunet distruge tot ceea ce este negativ, el corespunde lui „Solve” din Ştiinţa Iniţiatică. Solve trimite lucrurile la originea lor, transformându-le în lumină. Sunetul „Raam” are puterea, prin vibraţiile sale,  de a condensa, de a coagula lucrurile divine şi de a le face palpabile, el este „Coagula”. Deci în numele meu se găsesc reunite cele două procese: Solve şi Coagula.”…
                                                *
„Aş dori să vă vorbesc despre o yoga care le depăşeşte pe toate celelalte: yoga soarelui. Ea a fost practicată în trecutul îndepărtat de numeroase popoare, dar acum a fost uitată, mai ales în Occident. Fiindcă în sanscrită la soare se spune „surya”, eu am denumit-o Surya-Yoga. Este yoga mea preferată fiindcă ea reuneşte şi rezumă toate celelalte tipuri de yoga.”

                                                *
  „Am gustat din calea mistică: inima, sentimentele, iubirea.
  Am gustat din calea spirituală: studiul, cunoaşterea.
  Am urmat totodată calea împlinirilor prin muncă şi voinţă.
  Şi totuşi, nu vreau să urmez o cale anume, ci pe toate trei împreună.
                                       
                                                *

   Omraam Mikhael Aivanhov mai compara învăţământul său cu o masă plină de bucate:

„Învăţământul meu este ca o masă pe care am pus tot ceea ce există ca fructe şi legume. Toate alimentele de pe pământ se găsesc aici, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să le mâncăm pe toate. Da, eu sunt obligat să vă prezint toate adevărurile, toate metodele, toate soluţiile, dar fiecare trebuie să-şi aleagă ceea ce îi prieşte stomacului său.”

Mulţi oameni îşi închipuie că într-un învăţământ spiritual este esenţial cuvântul Maestrului, înţelepciunea pe care acesta o transmite, iar atunci când el nu spune nimic, ei nu învaţă nimic. Şi totuşi, chiar dacă Maestrul nu vorbeşte, strălucirea care emană din el ne comunică câte ceva din lumina şi forţa fiinţei sale.

„Păstraţi-vă credinţa în bine. Astfel veţi învăţa să faceţi faţă încercărilor, să lucraţi asupra lor şi să le primiţi apoi binecuvântările. Vă veţi asemăna cu o vale adâncă străjuită de munţi; toate apele ce curg din vârf o udă, o transformă într-un teren roditor unde cresc cei mai buni pomi fructiferi. Suferinţa îl obligă pe om să coboare în adâncurile fiinţei sale. Neavând nici o altă ieşire, el este obligat să facă apel la puterile sufletului şi ale spiritului; şi atunci când reuşeşte, în loc să facă auzite gemete şi strigăte de revoltă, el va emana un parfum îmbietor.”
O   CALE   SPRE  LUMINĂ viaţa lui OMRAAM   MIKHAEL   AIVANHOV
 „Oamenii nu se vor putea transforma citind cărţi dintr-o bibliotecă. Ca să se transforme, ei au nevoie de cărţi vii care să-i stimuleze, să-i antreneze şi  să-i orienteze pe drumurile vieţii.”

  Născut în Macedonia în 1900, Omraam Mikhael Aivanhov devine, de la vârsta de 17 ani, discipolul Maestrului Peter Deunov în Bulgaria, fondatorul mişcării spirituale Fraternitatea Albă Universală. În 1937, Peter Deunov îl trimite în Franţa unde ţine conferinţe publice vreme de aproape 50 de ani, până la moartea sa în 1986. La ora actuală, mii de oameni din întreaga lume se consideră discipolii săi şi se străduiesc să-i pună în practică învăţătura.

„De la naştere, am avut o înclinare spre foc; mai târziu, am înţeles că nu trebuia să mă ocup atât de mult de focul exterior, ci trebuia să aprind mai întâi inima mea, apoi pe cea a altora.”

 Din copilăria petrecută într-un sat sărac din Macedonia îi rămâne în special în amintire descoperirea pe care a făcut-o la 4-5 ani într-un loc apropiat de casă: apa limpede şi curată a unui mic izvor care îl fascina şi lângă care privea ore întregi. Mai existau şi copaci foarte înalţi în care îi plăcea să se caţere cât mai sus şi să privească zările. La vârsta de 16 ani, ca urmare a meditaţiilor şi a exerciţiilor de respiraţie, tânărul Mihail trăieşte o experienţă mistică ce îl marchează profund:  el aude Muzica Sferelor.

„Există o lume a armoniei, o lume a veşniciei de unde au ieşit toate formele, toate culorile, întreaga muzică, iar eu am pătruns în această lume.  Cu mulţi ani în urmă,  am  ieşit din corp şi am ascultat armonia sferelor… Timp de câteva secunde, am trăit, am văzut, am auzit cum cânta întreg Universul. Pietrele, copacii, munţii, oceanele, stelele, sorii şi toate creaturile cântau într-o armonie atât de măreaţă, atât de sublimă… De atunci, aceasta a rămas ca un criteriu, o mostră, un model, o măsură absolută, un punct de reper pentru a înţelege şi a situa toate lucrurile. Totul în viaţa mea a fost determinat de această iluminare.”

Între 1917-1937 este discipol al Maestrului Peter Deunov în Bulgaria şi face primii paşi pe Calea Luminii.

„Adesea, atunci când mă gândesc la anii petrecuţi lângă Maestru, cred că cel mai important lucru pentru mine a fost acela de a trăi în aura sa.”

 În 1937, cu doi ani înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial, Peter Deunov, presimţind tulburările ce vor veni,  îl trimite în Franţa pentru a ocroti şi păstra învăţătura sa. Dintre cei patruzeci de mii de discipoli ai lui Peter Deunov din Bulgaria,  numai el a fost considerat demn să o facă. La plecare, Maestrul îi spune:

„Îţi dau în dar o piatră preţioasă imensă, inestimabilă, dar cum trebuie să străbaţi o pădure plină de tâlhari şi de animale fioroase, această piatră trebuie să fie murdară ca să fie de nerecunoscut. Tâlharii se vor arunca asupra ta şi vor căuta să te fure, dar negăsind nimic preţios, te vor lăsa în pace. După ce vei reuşi să străbaţi pădurea cea plină de pericole, eu voi veni alături de tine ca să curăţăm piatra ce va străluci cu o putere fără asemănare.”

Din 1937 până în 1959 ţine conferinţe pe teme spirituale în diferite oraşe din Franţa şi din întreaga lume.

„Eu nu pretind că sunt un Maestru. Pentru moment, eu vă învăţ ceea ce am văzut şi am auzit de la Maestrul meu şi ceea ce am verificat eu însumi timp de douăzeci de ani lângă el. Despre ceea ce nu am verificat încă, nu vă voi vorbi deloc.”

În 1959 pleacă într-o călătorie în India şi în Tibet, vreme de un an de zile, unde are contacte deosebite în lumea spirituală. Reîntors în Franţa, între 1960 şi 1986, dezbate aici şi în conferinţele ţinute peste tot în lume marile teme spirituale ale învăţământului său, pe care îl numeşte şi yoga soarelui.

 „Am primit în India un nume extraordinar, magic şi plin de sens. Numele acţionează în chip misterios asupra persoanelor. Există o întreagă ştiinţă, apropiată de ştiinţa numerelor: număr şi nume înseamnă aproape acelaşi lucru. Noul meu nume este Omraam Mikhael. „Om”, acest sunet distruge tot ceea ce este negativ, el corespunde lui „Solve” din Ştiinţa Iniţiatică. Solve trimite lucrurile la originea lor, transformându-le în lumină. Sunetul „Raam” are puterea, prin vibraţiile sale,  de a condensa, de a coagula lucrurile divine şi de a le face palpabile, el este „Coagula”. Deci în numele meu se găsesc reunite cele două procese: Solve şi Coagula.”…
                                                *
„Aş dori să vă vorbesc despre o yoga care le depăşeşte pe toate celelalte: yoga soarelui. Ea a fost practicată în trecutul îndepărtat de numeroase popoare, dar acum a fost uitată, mai ales în Occident. Fiindcă în sanscrită la soare se spune „surya”, eu am denumit-o Surya-Yoga. Este yoga mea preferată fiindcă ea reuneşte şi rezumă toate celelalte tipuri de yoga.”

                                                *
  „Am gustat din calea mistică: inima, sentimentele, iubirea.
  Am gustat din calea spirituală: studiul, cunoaşterea.
  Am urmat totodată calea împlinirilor prin muncă şi voinţă.
  Şi totuşi, nu vreau să urmez o cale anume, ci pe toate trei împreună.
                                       
                                                *
   Omraam Mikhael Aivanhov mai compara învăţământul său cu o masă plină de bucate:

„Învăţământul meu este ca o masă pe care am pus tot ceea ce există ca fructe şi legume. Toate alimentele de pe pământ se găsesc aici, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să le mâncăm pe toate. Da, eu sunt obligat să vă prezint toate adevărurile, toate metodele, toate soluţiile, dar fiecare trebuie să-şi aleagă ceea ce îi prieşte stomacului său.”

Mulţi oameni îşi închipuie că într-un învăţământ spiritual este esenţial cuvântul Maestrului, înţelepciunea pe care acesta o transmite, iar atunci când el nu spune nimic, ei nu învaţă nimic. Şi totuşi, chiar dacă Maestrul nu vorbeşte, strălucirea care emană din el ne comunică câte ceva din lumina şi forţa fiinţei sale.

„Păstraţi-vă credinţa în bine. Astfel veţi învăţa să faceţi faţă încercărilor, să lucraţi asupra lor şi să le primiţi apoi binecuvântările. Vă veţi asemăna cu o vale adâncă străjuită de munţi; toate apele ce curg din vârf o udă, o transformă într-un teren roditor unde cresc cei mai buni pomi fructiferi. Suferinţa îl obligă pe om să coboare în adâncurile fiinţei sale. Neavând nici o altă ieşire, el este obligat să facă apel la puterile sufletului şi ale spiritului; şi atunci când reuşeşte, în loc să facă auzite gemete şi strigăte de revoltă, el va emana un parfum îmbietor.”




luni, 20 iulie 2015

Astăzi este ziua Mer-Ka-Ba

Dragii mei,
Astăzi este o zi magică în care onorăm ridicarea în lumile spirituale a primului om, cu trup cu tot. Este ziua Mer-ka-Ba!!! Ca să înţelegeţi mai bine despre ce este vorba, o sa vă dau un pasaj prima mea carte, Razele Iniţiatice ale Arhanghelilor, care conţine un extraordinar citat din Sfânta Scriptură care se referă în mod explicit la Mer-Ka-Ba. Sper ca această lectură să vă aducă clarificări majore privind semnificaţia zilei de astăzi.
Din punctul meu de vedere, astăzi Divinitatea ne aduce laolată un mănunchi impresionant de semnificaţii şi simboluri, iar toate ne vorbesc despre Noua Lume şi Noul Pământ. Nu este doar sărbătoarea Celui Înălţat la Ceruri, a celui cunoscut de pământeni ca Sf. Ilie, dar este şi ziua în care îl onorăm, îl invocăm şi îl aducem în inima noastră şi pe Methatron – imediat veţi înţelege şi de ce spun asta. Dar nu numai despre asta este vorba. Totul este mult mai complex decât pot spune eu acum, în câteva cuvinte. Dacă vă veţi deschide inimile şi veţi citi cu atenţie acest mesaj, o să înţelegeţi clar cât de speciale sunt astăzi energiile cosmice şi ce portal extraordinar deschid. Meditaţia pe care îngerii mi-au sugerat-o are legătură cu Noul Pământ şi cu Iniţierea pe care ne-o aduc cei doi Arhangheli.
Dar, pe lângă marea sărbătoare a creştinătăţii, astăzi este şi o zi extrem de semnificativă în Calendarul Mayaş: este ziua în care energiile cosmice aflate în punctul maxim “pământean” (ton 9) revărsate pe Pământ susţin ÎNCEPUTURILE. Să fie oare o întâmplare că Luna se află în primul său pătrar?
Sunt multe de semnalat şi dezvoltat, dar mă gândesc că dacă extind explicaţiile vaţi amâna lectura acestui mesaj pentru atunci când veţi avea timp şi veţi pierde oportunitatea de a valorifica energiile zilei de astăzi.

*******
Încep prin a vă spune că Sf. Ilie, cel pe care îl sărbătorim astăzi, este Arhanghelul Saldanfon – unul din cei doi arhangheli ai căror nume nu se termină cu sufixul el. Sandalfon, în limba greacă, semnifică frate, o referire la fratele său geamăn, Arhanghelul Metatron.
Cei doi gemeni sunt singurii arhangheli din Rai care la origine au fost muritori şi au trăit pe Pământ. Arhanghelul Sandalfon a fost profetul Eliah – în creştinism, Sfântul Prooroc Ilie – iar Metatron a fost înţeleptul Enoh. Dumnezeu le-a dat amândurora misiuni nemuritoare ca arhangheli, pentru a-i răsplăti pentru lucrarea lor benefică pe Pământ, permiţându-le să-şi continue lucrarea sacră din Rai.
Înălţarea lui Eliah a avut loc atunci când acesta s-a ridicat la Ceruri într-un car tras de doi cai de foc, însoţit de vânt, o întâmplare înregistrată în cel de-al doilea capitol al Cărţii celor doi Regi. Sfânta Scriptură consemnează multe dintre faptele şi minunile înfăptuite pe Pământ de acest mare sfânt, prin credinţa sa. Pentru virtuţile sale, înţeleptul Eliah a fost martor, pe Muntele Tabor, la Schimbarea la Faţă a lui Iisus Christos şi „va veni la sfârşitul veacurilor, ca Înaintemergător, la cea de a doua Venire a lui Christos, în Slavă”.
Sandalfon este reprezentat ca un înger înalt, îmbrăcat în negru, cu o mantie din energie pură, care emite constant scântei. Misiunea lui principală este de a-I duce lui Dumnezeu rugăciunile oamenilor. Pentru a-şi împlini cu uşurinţă această misiune, legendele spun că este atât de înalt, încât ajunge de la Pământ până la Rai.
Sandalfon este menţionat în scrierile vechi ca maestru al muzicii. Mesajele arhanghelului zboară asemenea unor şoapte dulci pe aripile îngerilor şi sunt atât de subtile şi gingaşe, încât adierile pot trece pe lângă noi fără să băgăm de seamă. Atunci când îl invocăm pe Sandalfon, este bine să fim atenţi la orice cuvinte sau muzică pe care le auzim în mintea noastră, deoarece în mod sigur ele sunt răspunsuri la rugăciunile noastre.
Pentru că ne ajută atunci când căutăm direcţia în care se îndreaptă cărarea noastră spirituală, meditaţiile cu acest special şi minunat arhanghel sunt extrem de profunde şi, de fiecare dată, însoţite de răspunsuri.
TRONURILE
Scaune, Ophannim sau Roţi – spiritele voinţei
Îngerii celui acestui Ordin sunt ochiul magic al celor mai înalte energii extinse pe cuprinsul întregii Creaţii. Tronurile înseamnă „pe cei ce Se odihneşte Dumnezeu gânditor, ca pe nişte scaune înţelegătoare” (Dionisie Areopagitul). Exprimarea este evident metaforică, sugerând un câmp energetic de odihnă, de linişte, de pace. Aici Dumnezeu rânduieşte judecăţile Sale cele drepte, aici sălăşluieşte dreptatea judecăţii Lui (posibil Scaunul Judecăţii), aici se îndeplinesc şi se duc la bun sfârşit Hotărârile Divine.
Această categorie de îngeri mai poartă denumirea de Ophannim sau Gallgalim, care în tradiţia ebraică este un alt nume dat Roţilor, iar în Cartea lui Enoh înseamnă doar categorie, clasă de îngeri, fără nici o altă precizare. În Biblie, singurul care vorbeşte despre Tronuri este Ezechiel*; el le descrie ca pe roţile ce se mişcă singure, angrenate una în alta, pline de ochi şi cu direcţie unică de rotaţie, motiv pentru care tronurile se mai numesc şi Roţile lui Ezechiel. Această ceată a îngerilor simbolizează, după interpretările tradiţionale, puterea atotvăzătoare a lui Dumnezeu.
* V.T. Ezechiel I, 15-20 şi X, 12-13.
Interpretarea îşi are rădăcina în teoria rabinică tradiţională, unde îngerul Ophanniel avea şi îndatorirea de supraveghetor al rotaţiei Lunii. Sunt deci Roţi ale Carului lui Dumnezeu, ale energiei Mer-ka-ba.
Ezechiel, al cărui nume semnifică Dumnezeu întăreşte, este un profet biblic din Vechiul Testament, preot al lui Yahweh în Templul din Ierusalim, fiind cunoscut pentru lucrarea ce i se atribuie – Cartea lui Ezechiel
Cartea lui Ezechiel. Cartea conţine, pe lângă părţile de predică şi profeţie, o viziune absolut specială care constă în descrierea în amănunt a unui car ceresc, cu nenumărate detalii cu caracter tehnic, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de zbor şi senzaţiile pasagerului transportat. Această descriere – unică prin exactitatea detaliilor ce provin dintr-un timp cu cel puţin 600 de ani î.Ch. – reflectă senzaţia autentică a pasagerului supus suprasolicitării provocate de acceleraţia din timpul decolării: „un vifor de vânt care năvălea dinspre miazănoapte şi un nor mare cu strălucire de jur împrejurul lui şi cu foc izbucnind necontenit înainte, iar în mijlocul focului se arăta ceva cum e bronzul sclipitor. Şi în miezul acestora s-a ivit chipul a patru făpturi vii care aveau chip de oameni, dar fiecare avea patru feţe şi patru aripi. Picioarele lor erau drepte şi tălpile picioarelor lor erau întocmai ca şi copita piciorului de viţel; şi ele scânteiau ca bronzul lustruit… fiecare mergea drept înainte; ori încotro le-ar fi mânat spiritul, într-acolo se îndreptau şi ele, fără a se întoarce cum s-au dus. Şi în mijlocul făpturilor celor vii era ceva care arăta ca nişte cărbuni arzând cu flacără, ca nişte torţe care se tot mişcau încolo şi-ncoace printre făpturile cele vii; şi focul strălucea, iar din foc ţâşneau fulgere. Şi făpturile se asmuţeau încolo şi-ncoace, aidoma scăpărării de fulger… roţile au strălucirea unui crisolit şi aceeaşi înfăţişare, întocmirea lor fiind ca o roată îmbucată în altă roată …
Când făpturile cele vii mergeau, roţile mergeau după ele, iar când făpturile cele vii se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile. Ori încotro le-ar fi mânat spiritul, într-acolo se îndreptau ele, fiindcă spiritul făpturilor vii era în roţi… Şi când mergeau ele auzeam sunetul aripilor lor ca un vuiet de ape mari… Un chip ca de om, de la şolduri în jos părând că era de foc şi de la şolduri în sus o puternică lumină, ca electrul, şi care a întins ceva ca mâna şi m-a apucat de şuviţele capului şi spiritul m-a ridicat între Cer şi Pământ… Şi când i-a poruncit bărbatului celui cu veşmânt de in: ia foc dintre roţile care se învârtesc, dintre heruvimi! Acela a intrat şi s-a oprit lângă o roată şi un heruvim şi-a întins mâna înainte printre heruvimi, spre focul care era între heruvimi şi a luat din el şi l-a pus în mâinile bărbatului celui cu veşmânt de in, care l-a luat şi a ieşit afară…
Gloria lui El (carul de foc – n.n.) venea dinspre răsărit şi vuietul sosirii ei era ca vuietul unei ape mari şi Pământul strălucea de Slava Sa …
Atunci m-a ridicat duhul şi am auzit în spatele meu un huruit mare, ca de cutremur când Gloria lui Yahweh s-a înălţat din locul ei: era zgomotul aripilor făpturilor celor vii, care se atingeau una de alta, şi huruitul roţilor de alături, care vuiau ca un mare cutremur de pământ. Duhul s-a ridicat în sus şi m-a purtat departe, iar eu mă chinuiam în zbuciumul duhului meu în vreme ce mâna lui Yahweh apăsa din greu peste mine.”

Meditaţia din această săptămână: Iniţierea

Astăzi vă propun să lucrăm cu una din înregistrările lui Tom Kenyon denumită Iniţierea, o înregistrare pe care Tom o consideră perfectă pentru orice tip de meditaţie, de muncă energică şi de explorare interioară.
Câteva gânduri a lui Tom Kenyon despre această înregistrare:
Trăim în lumea externă a simţurilor noastre. Cu toate acestea, în interiorul nostru este un loc unde iau naştere visele şi unde există o lume dincolo de imaginaţie.
Cele doua cântece de pe acest cd reprezintă o chemare spre această lume interioară. De aici putem primi resurse si aici putem fi hrăniţi. Tot aici, un val de autovindecare şi de viziune spirituală trece prin tot ceea ce găseşte în cale.
Puteţi să-l ascultaţi cum aţi asculta orice altceva. Creează un sunet plăcut de «fundal». Dar vă sugerez să-l ascultaţi măcar o data, cu toată atenţia. Şi daţi-i voie să vă poarte în propriul vostru regat interior.
Cântecul Noului Pamânt – primul track
Acest cântec se bazează pe o experienţă pe care am avut-o în 1989 când am auzit Pământul cântând. Este, de asemenea, o călătorie şamanică în străfundurile pământului şi în noi înşine. Ascultaţi-l ca şi cum aţi medita, lăsând sunetele să fie obiectul atenţiei voastre. Se vor deschide portaluri – uşi ale percepţiei – pentru voi.
Iniţierea – al doilea trck
Aceasta este o înregistrare din timpul unei sesiuni live cu sunetele din Initiation pe care l-am cântat în cadrul unui workshop. Cântecul străbate multe spaţii şamanice şi spirituale. Ascultându-l cu toată atenţia, se vor crea stări profund modificate ale conştiinţei care vă vor conduce spre transformări remarcabile.

sursa: http://elenacocis.ro/astazi-este-ziua-mer-ka-ba/

joi, 16 iulie 2015

Lumina aurie

Lumina aurie este culoarea lui Hristos - aceasta nu se referă în mod necesar la omul Isus sau la religia creştină, ci la spiritul iertării şi iubirii necondiţionate, pline de forţă. Este semnul că totul va fi bine; înseamnă „Ai credinţă, pentru că totul este bine".
Oamenii care au avut viziuni ale lui Iisus povestesc că au văzut o strălucire aurie în jurul lui. în mod normal, eu văd lumina aurie în jurul celor care fie lucrează îndeaproape cu lisus, fie trăiesc conform
principiilor pe care le-a propovăduit el.
Mulţi oameni văd lumina aurie chiar înainte de a avea un accident de maşină. Ei spun că
strălucirea apare din senin şi le aduce alinare imediat după coliziune.
Donna Flawell şi prietena ei, Ann, mergeau în fiecare lună la un curs de
training,care avea loc la patru ore de mers cu maşina de casele lor din
Auckland, Noua Zeelandă. în mod normal, îşi înconjurau maşina cu lumină albă 
pentru protecţie în timpul călătoriei. 
     Cu toate acestea, într-una din zile, ele au uitat să facă acest lucru - şi au ignorat
             şi avertismentele
precaute ale prietenei lor. în ziua aceea, o maşină în plină viteză a depăşit suprafaţa
  despărţitoare din mijlocul drumului şi a intrat de-a dreptul în maşina în care se aflau Donna şi
Ann.
Ambele femei au văzut o lumină galben strălucitoare între cele două maşini, deşi
razele soarelui era complet acoperit de un strat gros de nori.
După ce s-a lovit Ia cap, în timpul impactului, Donna s-a trezit auzind-o pe
Ann
cum o chema
pe nume.
Ann
era sigură că Donna murise şi se ruga să revină la viaţă. Ambele femei au fost
duse apoi cu elicopterul la un spital şi apoi cu targa la spital. Analizele şi rezultatele
ecografiei au arătat că Donna avea leziuni la coloana vertebrală şi ruptură de splină.
în orele care au urmat, Donna s-a rugat foarte mult. Ea şi-a vizualizat celulele, nervii,
venele şi întregul corp reparându-se şi refăcându-se singure. Când Donna a fost dusă cu
căruciorul
pentru tomografie, specialiştii au fost uluiţi de rezultate şi au repetat controlul.
Splina ei era complet vindecată!
Donna a fost ţinută în spital peste noapte,
pentru
observaţii. în acest timp, ea a continuat să
se roage şi să afirme că este sănătoasă. îşi dorea să fi avut cu ea remediile homeopate, până
când a primit mental mesajul că poate să îşi administreze singură medicamentele, telepatic,
lucru pe care 1-a şi făcut.
în ziua următoare, doctorii Donnei au spus că mai trebuie să rămână în spital încă o zi.
Donna s-a rugat să primească ajutor ca să iasă din spital, astfel încât să poată fi în mijlocul
naturii. La zece minute după ce s-a rugat, a
fost
lăsată să plece - aşa cum ceruse.
Osteopatul Donnei i-a spus ulterior că se aflase la mai puţin de doi milimetri de a-şi
fractura grav coloana vertebrală. Iar şoferul camionului care intrase în ele spusese că nu-i
venea să creadă că supravieţuise cineva acelui accident. Donna pune sănătatea şi
supravieţuirea ei pe seama intervenţiei îngerilor.
                Credinţa este un aspect al iubirii, 
            deoarece este absenţa îndoielii şi fricii.
 Cei care au citit Evangheliile îşi vor aminti că Iisus a pus întotdeauna vindecările sale 
                          pe seama credinţei.
Demonstraţia modernă a cuvintelor sale a fost oferită de nenumărate studii, care arată că
încrederea pacienţilor în competenţa doctorilor lor era o componentă crucială a capacităţii
pacienţilor de a se vindeca sau nu.
Aşadar, puteţi invoca lumina aurie ca să vă ajute pe voi sau persoana pe care o vindecaţi,
să vă amplifice încrederea. Lumina galben-aurie poate fi invocată împreună cu alte culori.
fragment din cartea "Medicina cu ingeri" - Doreen Virtue

joi, 2 iulie 2015

A sosit Nava – energiile acestor zile


Dragi calatori care v-aţi ales ca destinaţie, Dimensiunea a Cincea, avem pentru voi o veste minunata: „nava” a sosit.
De mult aşteptăm acest moment. Aproape că am obosit, pregătindu-ne. Staţionează pe pistă doar pana marţi (mai precis, până miercuri la răsăritul soarelui.) Apoi, Călătoria Supremă începe. Asemenea unei călătorii în plan terestru, pe drum mai putem face mici ajustări. Mai sunt şi excursii opţionale… mai ne putem îngădui câte o zi de relaxare… mai putem schimba destinaţia, dar nu mai putem schimba direcţia. Cale de întors nu mai există – sau, cel puţin, aşa sperăm să fie. Încerc, în câteva cuvinte, să creionez cum cred eu că ar trebui să gândim, atunci când ne facem bagajul pentru călătorie. Este destul de dificil, dacă ţinem seama de faptul că avem restricţii la kilograme şi volum, nu mai există monedă cu care să se poată plăti excedentul, iar drumul e fără întoarcere. Trebuie să lăsăm în urmă atât de multe lucruri…. Cum alegem, ce luăm cu noi şi ce nu luăm?
Pe tot parcursul primei jumătăţi a acestui Val, este vremea să gândim, să căutăm în lumile interioare, să simţim ce bagaje luăm cu noi, ce avem nevoie şi ce nu. Să nu uităm: Plecam definitiv! Astăzi dezbrăcăm uniforma de student si intram intr-o scurta perioada de stagiatura! Curând plecam spre noi aventuri. Suntem pregătiţi! Cu cat luam mai puţine bagaje, cu atât vom ajunge mai in siguranţă la destinaţie şi ne va fi mai uşor pe drum!
Acum îmi dau seama că foarte mulţi dintre noi nu am ştiut niciodată să ne facem bagajele, atunci când plecăm în concediu! Grea e şcoala asta!.. dar frumoasa. Numai după absolvire realizam ce perioada minunata si câte clipe de neuitat ne-a adus studenţia.
Dar, înainte de afla care sunt „instrucţiunile” ce ne învaţă cum să facem bagajul, să vedem mai întâi dacă este sau nu aşa, să verificăm dacă, într-adevăr, nava a sosit.
Pe 30 iulie a avut loc o sincronicitate care a unit astrologia cu cosmologia. Luna plină în Leu a avut loc într-un moment extrem de important pentru evoluţia noastră – şi anume, în zi de Oc (Câine) de ton unu. Este un simbol care ne anunţă că s-au deschis porţile Cerului, că „păzitorul pragului” dintre dimensiuni, dintre lumea văzută şi cea nevăzută, îi invită să treacă pe toţi cei care asta au cerut, au primit acceptul şi s-au pregătit de călătorie.
În ziua următoare, pe 31 iulie, a început Ziua a cincea din Ciclul Universal al Creaţiei Divine. Această Zi este extrem de importantă – aş spune chiar cea mai importantă – în sensul că în cele 18 zile de manifestare se exprimă, se conturează, mai bine zis se defineşte Noua Conştiinţă. Simbolul acestei Zile este îmbobocirea. Planta (conştiinţa) a răsărit, apoi a crescut, a ajuns la maturitate, este viguroasă şi acum îmboboceşte, se pregăteşte pentru rod.
Luna nouă a adus cu ea acest nou Val – şi creşte odată cu el.
Zi după zi, din 31 iulie şi până marţi, 9 iulie (zi de Ahau ton 11), moment în care Valul a ajuns pe creastă, în punctul său maxim, se revarsă asupra Pământului un flux continuu de energii cosmice, care au menirea de a accelera evoluţia conştientă a omului spre Linia de timp pe care şi-a ales-o. În fiecare dintre aceste nouă zile, suntem invitaţi să scriem o altă pagină în agenda noastră imaginară, acolo unde ne stabilim singuri instrucţiunile de alegere a bagajelor de călătorie.
Cei care sunt interesaţi de fluxul energiilor cosmice, aşa cum sunt ele descrise de Calendarul Mayaş, îşi pot reaminti temele pe care ni le aduc în conştienţă simbolurile care se succed în această trecenă.
Mă adresez acum şi celor care nu au avut această curiozitate. Vrem nu vrem, ştim sau nu, această perioadă este traversată de întreaga omenire. Dovadă că aceste zile au o importanţă specială – şi că ziua culminantă este cea de marţi, 9 august, zi de Ahau de ton 11 – este faptul că, pentru prima dată, Barbara Hand Clow susţine în această zi o meditaţie planetară, la care suntem cu toţii invitaţi. Surpriza este nu numai că a organizat un asemenea eveniment, dar tema aleasă, Călătorie în Cele Nouă Dimensiuni, ne indică clar că Nava a sosit.
În primul rând, să ne amintim ce anume ne spune simbolul Ahau.
Prin succesiunea lor, simbolurile mayaşe ne aduc, zi după zi, un alt aspect al Creatorului – iar ultimul, cel plenar, spre care tindem cu fiecare respiraţie, poartă numele de Ahau. Vieţi după vieţi am învăţat cum să atingem, să întrupăm, să ancorăm în structurile noastre, Virtuţile Divine. Fiecare aspect al Creatorului a fost integrat cu străduinţă şi dăruire, cu o muncă responsabilă şi cu efort necontenit. Acum, la final de drum, am ajuns la nivelul lui Ahau, Creator Mamă/Tată, am atins Frecvenţa Geniu. Putem spune, fără să greşim, că ne desparte de Conştiinţa Unimii, doar o respiraţie. Mai avem un pas. Această respiraţie o putem face într-o clipă, într-un an sau zece…, dar doar atât mai avem de parcurs. Nava a sosit, ne-am făcut bagajele, ne-am urcat la bord… şi numai de noi depinde când dăm semnalul de pornire.
Iar despre tonul unsprezece, ce-aş mai putea să spun, astfel încât să pot sugera ampla sa semnificaţie? Un cuvânt care să-l definească nu găsesc. Nu doar că înseamnă un nou început, dar în acest unic context, are semnificaţia celei de a Doua Învieri, este poarta spre Epoca de Aur, este primul pas dincolo de prag, este energia care dă undă verde spre starea apostolică, este Calea cea dreaptă şi fără intersecţii, care duce spre Sursă, spre Unime – este pasul decisiv.
Ce avem de făcut pentru a întrupa plenar, energiile lui Ahau de ton unsprezece? Simplu: ne facem bagajele şi pornim spre îmbarcare. Asta înseamnă să ne îngăduim câteva zile de introspecţie. Ni se cere oare mult? Avem la dispoziţie un weekend. Astăzi, ziua în care scriu aceste rânduri, respirăm energia Vulturului. Ne ridicăm deasupra provocărilor vieţii tridimensionale şi ne privim viaţa. Aşa cum vulturul nu poate fi corupt de „lumea de jos”, atunci când coboară pe Pământ pentru a-şi lua hrana, nici noi să nu ne lăsăm afundaţi într-o lume efemeră. Ştim că suntem mai mult decât corpul nostru fizic, că putem percepe energiile non-fizice şi, conştienţi de dorinţa sufletului care se extinde spre multidimensionalitate, reflectăm, medităm. Ne observăm viaţa dintr-o perspectivă mai înaltă, dintr-un câmp de conştiinţă mai extins, detaşaţi, obiectivi. Devenim spectatori ai scenei pe care tocmai o jucăm. De aici putem vedea totul, putem observa detaliile, fără să ne identificăm cu personajul sau cu rolul pe care-l joacă.
Ziua următoare, vineri, este ziua înţelepciunii, a alegerilor conştiente (Bufniţa). Putem sesiza ceea ce am creat din iubire, din vibraţia inimii, la chemarea sufletului – dar şi ceea ce am gândit, spus sau făcut din orgoliu, cu mintea duală, separându-ne de Divin, îndepărtându-ne de misiunea noastră. Facem alegeri. Decidem ce părţi din noi ne sunt de folos şi ce avem de schimbat.
Sâmbătă este zi de Pământ. Întrupăm, ancorăm acele aspecte pe care, cu o zi înainte, le-am ales şi am decis că ne sunt de folos. Medităm asupra muncii noastre din ultimele două zile, rectificăm dacă este nevoie. Ne alegem compania, tovarăşii de drum, observăm şi iubim natura, ne desenăm peisajul în care dorim să trăim. Creăm o nouă lume, ne mobilăm Linia de timp pe care am ales-o. Aşa cum Pământul şi-a creat viaţa, şi-a conturat continentele, ţărmurile, flora şi fauna, tot aşa să facem şi noi. Să ne desăvârşim spaţiul pe care-l locuim de acum înainte. Intenţia noastră trebuie să fie pură, cristalină, curată. Energia pe care o punem în acest act de creaţie trebuie să fie cea a inimii. Să răsune Cântecul inimii, simfonia vieţii. Ne plimbăm pentru a întrupa, ne mişcăm pentru a contempla şi a ne inspira din creaţiile mamei Pământ.
Dacă în aceste trei zile – miracolul cifrei trei – ne-am făcut treaba… în următoarele două ne va fi uşor. Vom traversa două zile frumoase şi uşoare pentru cei harnici – şi foarte grele pentru repetenţi.
Energiile zilelor de duminică şi luni (Cremene şi Furtună) sunt cele ce ne ajută la curăţenia generală. Pentru unii este o bucurie, pentru alţii vor fi devastatoare. Când tot gunoiul este pus la poartă, frumos sortat şi ambalat, eşti fericit că vine cineva să îl ridice gratis. Dacă însă nu sunt gata, nu am făcut la timp ceea ce aveam de făcut, întrebarea este: cine mă mai ajută să fac transportul, cum mă mai descurc singur?
Problema este că nu sunt acceptaţi pe navă decât cei care au lăsat curat spaţiul pe care l-au ocupat în plan tridimensional. Iar bagajele… sunt limitate şi foarte strict verificate.
Am ajuns într-un punct în care constatăm că o nouă paradigmă îşi face simţită prezenţa: grija pentru mediul nostru înconjurător. În ultimii ani s-au focalizat discuţiile pe conştiinţa de sine, ca fiind singura cale de evoluţie spirituală. Iubirea de sine… respectul de sine… Apoi, s-a extins conştiinţa spre înţelegerea faptului că, dacă nu ne punem în slujba celorlalţi – fiecare din locul pe care-l ocupă, în felul său, cu mijloacele sale – nu putem avea pretenţia să atingem Conştiinţa Unimii. Doar împreună cu semenii noştri, putem ajunge „Undeva”. Din nou suntem într-un moment în care ne extindem percepţiile. Am ajuns să ştim că dorinţele sufletului nostru rămân la nivel de gând, dacă nu lăsăm strălucire în urma noastră, dacă nu ne îngrijim din timp de frumuseţea şi limpezimea apelor interioare, de tot ceea ce ne uneşte cu ceilalţi, cu Sursa. Calitatea mediul nostru înconjurător dă calificativ pentru calitatea vieţii pe care o vom tăi.
Zilele de Cremene şi Furtună vor fi cele care vor face curăţenie în toate planurile interioare, în spaţiile în care locuim sau lucrăm, în tot ceea ce înseamnă relaţii, Viaţă sub toate aspectele ei.
Creasta Valului este pe Furtuna şi Ahau. Asta înseamnă că, atunci, energiile au atins cote maxime. Ahau este însăşi Nava, este vehiculul cu şi spre care navigăm.
Simbolistica următoarelor două zile este absolut uimitoare. Urmează Dragonul (miercuri), de ton 12, energia apostolică. Isus a avut 12 apostoli. Numai cel ce atinge această vibraţie, îl poate vedea pe al 13-lea, poate atinge energia Christică – cea care ni se revelează în ziua ce va urma, joi, 11 august, zi de Vânt ton 13. Valul începe să coboare, relaxarea se instalează, ne bucurăm de un nou început în energia Vântului, cea care simbolizează respiraţia Divină.
Şi acum… surpriza finalaNava suntem noi. Ca să înţelegeţi mai bine ceea ce vreau să spun, vă invit să citiţi – sau să recitiţi – cartea Călătoria Supremă a lui Robert Monroe. Veţi afla lucruri extraordinare, veţi înţelege cum toate părţile din noi, aflate în tărâmurile superioare, se vor integra/ unifica, cum şi ce înseamnă familia de suflete care ne aşteaptă pentru a primi o nouă misiune, pentru a începe o nouă călătorie.
Prin sincronicitate, a venit spre mine, acum, când închei acest mesaj, un citat din cartea „ Drumul spre Acasa” de Lee Carroll. Vi-o ofer cu mult drag. Este ceea ce trebuia să fie, pentru a încheia acest mesaj.
„Atunci când lucrurile nevăzute devin evidente”, i-a răspuns vocea blândă, „nu mai poţi să revii la ignoranţă. Acum o să vezi toate porţile clar, de vreme ce ţi-ai stabilit intenţia pentru aceasta
 ,,Ce vrei să spui? Conştiinţa mea poate să schimbe realitatea?”, a întrebat Mike. „E o chestie de semantică”, i-a răspuns vocea. „Realitatea este esenţa lui Dumnezeu – şi e constantă. Conştiinţa ta umană nu face decât să dezvăluie noile părţi din ea, pe care vrei să le trăieşti ca experienţă. Schimbându-te, mai apar şi alte lucruri şi poţi să trăieşti şi să foloseşti multele revelaţii noi, aşa cum doreşti – dar nu poţi să mergi înapoi.”
 „Ai spus că sunt o creatură care are liber arbitru. De ce nu pot să merg înapoi, dacă aşa aleg? Dacă vreau să ignor noua realitate şi să mă întorc la alta, mai simplă? Nu asta înseamnă liber arbitru?”
„Fizica spiritualităţii creează o axiomă, care spune că nu vei putea niciodată să revii la o stare de conştienţă mai redusă”, răspunse vocea. „Dacă alegi în mod activ să încerci, totuşi, atunci negi iluminarea care ţi-a fost dată şi o să te dezechilibrezi. Într-adevăr, poţi să încerci să mergi înapoi. E liberul tău arbitru. Dar trişti sunt oamenii care încearcă să ignore ceea ce ştiu că e adevărat, întrucât nu vor rezista mult cu o vibraţie duală.”
 „Mecanismele Spiritului sunt minunate, Michael Thomas al Intenţiei Pure”, i-a răspuns Blue. „Iar postulatul iluminării umane este următorul: Ai grijă mai întâi de tine, iar onoarea călătoriei tale va fi trecută şi asupra celor din jurul tău, în mod sincron, deoarece intenţia unuia îi va influenţa întotdeauna pe cei mulţi.”
 
Pe curând,
Elena Cocis
Sursa: editura foryou