.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

joi, 2 iulie 2015

A sosit Nava – energiile acestor zile


Dragi calatori care v-aţi ales ca destinaţie, Dimensiunea a Cincea, avem pentru voi o veste minunata: „nava” a sosit.
De mult aşteptăm acest moment. Aproape că am obosit, pregătindu-ne. Staţionează pe pistă doar pana marţi (mai precis, până miercuri la răsăritul soarelui.) Apoi, Călătoria Supremă începe. Asemenea unei călătorii în plan terestru, pe drum mai putem face mici ajustări. Mai sunt şi excursii opţionale… mai ne putem îngădui câte o zi de relaxare… mai putem schimba destinaţia, dar nu mai putem schimba direcţia. Cale de întors nu mai există – sau, cel puţin, aşa sperăm să fie. Încerc, în câteva cuvinte, să creionez cum cred eu că ar trebui să gândim, atunci când ne facem bagajul pentru călătorie. Este destul de dificil, dacă ţinem seama de faptul că avem restricţii la kilograme şi volum, nu mai există monedă cu care să se poată plăti excedentul, iar drumul e fără întoarcere. Trebuie să lăsăm în urmă atât de multe lucruri…. Cum alegem, ce luăm cu noi şi ce nu luăm?
Pe tot parcursul primei jumătăţi a acestui Val, este vremea să gândim, să căutăm în lumile interioare, să simţim ce bagaje luăm cu noi, ce avem nevoie şi ce nu. Să nu uităm: Plecam definitiv! Astăzi dezbrăcăm uniforma de student si intram intr-o scurta perioada de stagiatura! Curând plecam spre noi aventuri. Suntem pregătiţi! Cu cat luam mai puţine bagaje, cu atât vom ajunge mai in siguranţă la destinaţie şi ne va fi mai uşor pe drum!
Acum îmi dau seama că foarte mulţi dintre noi nu am ştiut niciodată să ne facem bagajele, atunci când plecăm în concediu! Grea e şcoala asta!.. dar frumoasa. Numai după absolvire realizam ce perioada minunata si câte clipe de neuitat ne-a adus studenţia.
Dar, înainte de afla care sunt „instrucţiunile” ce ne învaţă cum să facem bagajul, să vedem mai întâi dacă este sau nu aşa, să verificăm dacă, într-adevăr, nava a sosit.
Pe 30 iulie a avut loc o sincronicitate care a unit astrologia cu cosmologia. Luna plină în Leu a avut loc într-un moment extrem de important pentru evoluţia noastră – şi anume, în zi de Oc (Câine) de ton unu. Este un simbol care ne anunţă că s-au deschis porţile Cerului, că „păzitorul pragului” dintre dimensiuni, dintre lumea văzută şi cea nevăzută, îi invită să treacă pe toţi cei care asta au cerut, au primit acceptul şi s-au pregătit de călătorie.
În ziua următoare, pe 31 iulie, a început Ziua a cincea din Ciclul Universal al Creaţiei Divine. Această Zi este extrem de importantă – aş spune chiar cea mai importantă – în sensul că în cele 18 zile de manifestare se exprimă, se conturează, mai bine zis se defineşte Noua Conştiinţă. Simbolul acestei Zile este îmbobocirea. Planta (conştiinţa) a răsărit, apoi a crescut, a ajuns la maturitate, este viguroasă şi acum îmboboceşte, se pregăteşte pentru rod.
Luna nouă a adus cu ea acest nou Val – şi creşte odată cu el.
Zi după zi, din 31 iulie şi până marţi, 9 iulie (zi de Ahau ton 11), moment în care Valul a ajuns pe creastă, în punctul său maxim, se revarsă asupra Pământului un flux continuu de energii cosmice, care au menirea de a accelera evoluţia conştientă a omului spre Linia de timp pe care şi-a ales-o. În fiecare dintre aceste nouă zile, suntem invitaţi să scriem o altă pagină în agenda noastră imaginară, acolo unde ne stabilim singuri instrucţiunile de alegere a bagajelor de călătorie.
Cei care sunt interesaţi de fluxul energiilor cosmice, aşa cum sunt ele descrise de Calendarul Mayaş, îşi pot reaminti temele pe care ni le aduc în conştienţă simbolurile care se succed în această trecenă.
Mă adresez acum şi celor care nu au avut această curiozitate. Vrem nu vrem, ştim sau nu, această perioadă este traversată de întreaga omenire. Dovadă că aceste zile au o importanţă specială – şi că ziua culminantă este cea de marţi, 9 august, zi de Ahau de ton 11 – este faptul că, pentru prima dată, Barbara Hand Clow susţine în această zi o meditaţie planetară, la care suntem cu toţii invitaţi. Surpriza este nu numai că a organizat un asemenea eveniment, dar tema aleasă, Călătorie în Cele Nouă Dimensiuni, ne indică clar că Nava a sosit.
În primul rând, să ne amintim ce anume ne spune simbolul Ahau.
Prin succesiunea lor, simbolurile mayaşe ne aduc, zi după zi, un alt aspect al Creatorului – iar ultimul, cel plenar, spre care tindem cu fiecare respiraţie, poartă numele de Ahau. Vieţi după vieţi am învăţat cum să atingem, să întrupăm, să ancorăm în structurile noastre, Virtuţile Divine. Fiecare aspect al Creatorului a fost integrat cu străduinţă şi dăruire, cu o muncă responsabilă şi cu efort necontenit. Acum, la final de drum, am ajuns la nivelul lui Ahau, Creator Mamă/Tată, am atins Frecvenţa Geniu. Putem spune, fără să greşim, că ne desparte de Conştiinţa Unimii, doar o respiraţie. Mai avem un pas. Această respiraţie o putem face într-o clipă, într-un an sau zece…, dar doar atât mai avem de parcurs. Nava a sosit, ne-am făcut bagajele, ne-am urcat la bord… şi numai de noi depinde când dăm semnalul de pornire.
Iar despre tonul unsprezece, ce-aş mai putea să spun, astfel încât să pot sugera ampla sa semnificaţie? Un cuvânt care să-l definească nu găsesc. Nu doar că înseamnă un nou început, dar în acest unic context, are semnificaţia celei de a Doua Învieri, este poarta spre Epoca de Aur, este primul pas dincolo de prag, este energia care dă undă verde spre starea apostolică, este Calea cea dreaptă şi fără intersecţii, care duce spre Sursă, spre Unime – este pasul decisiv.
Ce avem de făcut pentru a întrupa plenar, energiile lui Ahau de ton unsprezece? Simplu: ne facem bagajele şi pornim spre îmbarcare. Asta înseamnă să ne îngăduim câteva zile de introspecţie. Ni se cere oare mult? Avem la dispoziţie un weekend. Astăzi, ziua în care scriu aceste rânduri, respirăm energia Vulturului. Ne ridicăm deasupra provocărilor vieţii tridimensionale şi ne privim viaţa. Aşa cum vulturul nu poate fi corupt de „lumea de jos”, atunci când coboară pe Pământ pentru a-şi lua hrana, nici noi să nu ne lăsăm afundaţi într-o lume efemeră. Ştim că suntem mai mult decât corpul nostru fizic, că putem percepe energiile non-fizice şi, conştienţi de dorinţa sufletului care se extinde spre multidimensionalitate, reflectăm, medităm. Ne observăm viaţa dintr-o perspectivă mai înaltă, dintr-un câmp de conştiinţă mai extins, detaşaţi, obiectivi. Devenim spectatori ai scenei pe care tocmai o jucăm. De aici putem vedea totul, putem observa detaliile, fără să ne identificăm cu personajul sau cu rolul pe care-l joacă.
Ziua următoare, vineri, este ziua înţelepciunii, a alegerilor conştiente (Bufniţa). Putem sesiza ceea ce am creat din iubire, din vibraţia inimii, la chemarea sufletului – dar şi ceea ce am gândit, spus sau făcut din orgoliu, cu mintea duală, separându-ne de Divin, îndepărtându-ne de misiunea noastră. Facem alegeri. Decidem ce părţi din noi ne sunt de folos şi ce avem de schimbat.
Sâmbătă este zi de Pământ. Întrupăm, ancorăm acele aspecte pe care, cu o zi înainte, le-am ales şi am decis că ne sunt de folos. Medităm asupra muncii noastre din ultimele două zile, rectificăm dacă este nevoie. Ne alegem compania, tovarăşii de drum, observăm şi iubim natura, ne desenăm peisajul în care dorim să trăim. Creăm o nouă lume, ne mobilăm Linia de timp pe care am ales-o. Aşa cum Pământul şi-a creat viaţa, şi-a conturat continentele, ţărmurile, flora şi fauna, tot aşa să facem şi noi. Să ne desăvârşim spaţiul pe care-l locuim de acum înainte. Intenţia noastră trebuie să fie pură, cristalină, curată. Energia pe care o punem în acest act de creaţie trebuie să fie cea a inimii. Să răsune Cântecul inimii, simfonia vieţii. Ne plimbăm pentru a întrupa, ne mişcăm pentru a contempla şi a ne inspira din creaţiile mamei Pământ.
Dacă în aceste trei zile – miracolul cifrei trei – ne-am făcut treaba… în următoarele două ne va fi uşor. Vom traversa două zile frumoase şi uşoare pentru cei harnici – şi foarte grele pentru repetenţi.
Energiile zilelor de duminică şi luni (Cremene şi Furtună) sunt cele ce ne ajută la curăţenia generală. Pentru unii este o bucurie, pentru alţii vor fi devastatoare. Când tot gunoiul este pus la poartă, frumos sortat şi ambalat, eşti fericit că vine cineva să îl ridice gratis. Dacă însă nu sunt gata, nu am făcut la timp ceea ce aveam de făcut, întrebarea este: cine mă mai ajută să fac transportul, cum mă mai descurc singur?
Problema este că nu sunt acceptaţi pe navă decât cei care au lăsat curat spaţiul pe care l-au ocupat în plan tridimensional. Iar bagajele… sunt limitate şi foarte strict verificate.
Am ajuns într-un punct în care constatăm că o nouă paradigmă îşi face simţită prezenţa: grija pentru mediul nostru înconjurător. În ultimii ani s-au focalizat discuţiile pe conştiinţa de sine, ca fiind singura cale de evoluţie spirituală. Iubirea de sine… respectul de sine… Apoi, s-a extins conştiinţa spre înţelegerea faptului că, dacă nu ne punem în slujba celorlalţi – fiecare din locul pe care-l ocupă, în felul său, cu mijloacele sale – nu putem avea pretenţia să atingem Conştiinţa Unimii. Doar împreună cu semenii noştri, putem ajunge „Undeva”. Din nou suntem într-un moment în care ne extindem percepţiile. Am ajuns să ştim că dorinţele sufletului nostru rămân la nivel de gând, dacă nu lăsăm strălucire în urma noastră, dacă nu ne îngrijim din timp de frumuseţea şi limpezimea apelor interioare, de tot ceea ce ne uneşte cu ceilalţi, cu Sursa. Calitatea mediul nostru înconjurător dă calificativ pentru calitatea vieţii pe care o vom tăi.
Zilele de Cremene şi Furtună vor fi cele care vor face curăţenie în toate planurile interioare, în spaţiile în care locuim sau lucrăm, în tot ceea ce înseamnă relaţii, Viaţă sub toate aspectele ei.
Creasta Valului este pe Furtuna şi Ahau. Asta înseamnă că, atunci, energiile au atins cote maxime. Ahau este însăşi Nava, este vehiculul cu şi spre care navigăm.
Simbolistica următoarelor două zile este absolut uimitoare. Urmează Dragonul (miercuri), de ton 12, energia apostolică. Isus a avut 12 apostoli. Numai cel ce atinge această vibraţie, îl poate vedea pe al 13-lea, poate atinge energia Christică – cea care ni se revelează în ziua ce va urma, joi, 11 august, zi de Vânt ton 13. Valul începe să coboare, relaxarea se instalează, ne bucurăm de un nou început în energia Vântului, cea care simbolizează respiraţia Divină.
Şi acum… surpriza finalaNava suntem noi. Ca să înţelegeţi mai bine ceea ce vreau să spun, vă invit să citiţi – sau să recitiţi – cartea Călătoria Supremă a lui Robert Monroe. Veţi afla lucruri extraordinare, veţi înţelege cum toate părţile din noi, aflate în tărâmurile superioare, se vor integra/ unifica, cum şi ce înseamnă familia de suflete care ne aşteaptă pentru a primi o nouă misiune, pentru a începe o nouă călătorie.
Prin sincronicitate, a venit spre mine, acum, când închei acest mesaj, un citat din cartea „ Drumul spre Acasa” de Lee Carroll. Vi-o ofer cu mult drag. Este ceea ce trebuia să fie, pentru a încheia acest mesaj.
„Atunci când lucrurile nevăzute devin evidente”, i-a răspuns vocea blândă, „nu mai poţi să revii la ignoranţă. Acum o să vezi toate porţile clar, de vreme ce ţi-ai stabilit intenţia pentru aceasta
 ,,Ce vrei să spui? Conştiinţa mea poate să schimbe realitatea?”, a întrebat Mike. „E o chestie de semantică”, i-a răspuns vocea. „Realitatea este esenţa lui Dumnezeu – şi e constantă. Conştiinţa ta umană nu face decât să dezvăluie noile părţi din ea, pe care vrei să le trăieşti ca experienţă. Schimbându-te, mai apar şi alte lucruri şi poţi să trăieşti şi să foloseşti multele revelaţii noi, aşa cum doreşti – dar nu poţi să mergi înapoi.”
 „Ai spus că sunt o creatură care are liber arbitru. De ce nu pot să merg înapoi, dacă aşa aleg? Dacă vreau să ignor noua realitate şi să mă întorc la alta, mai simplă? Nu asta înseamnă liber arbitru?”
„Fizica spiritualităţii creează o axiomă, care spune că nu vei putea niciodată să revii la o stare de conştienţă mai redusă”, răspunse vocea. „Dacă alegi în mod activ să încerci, totuşi, atunci negi iluminarea care ţi-a fost dată şi o să te dezechilibrezi. Într-adevăr, poţi să încerci să mergi înapoi. E liberul tău arbitru. Dar trişti sunt oamenii care încearcă să ignore ceea ce ştiu că e adevărat, întrucât nu vor rezista mult cu o vibraţie duală.”
 „Mecanismele Spiritului sunt minunate, Michael Thomas al Intenţiei Pure”, i-a răspuns Blue. „Iar postulatul iluminării umane este următorul: Ai grijă mai întâi de tine, iar onoarea călătoriei tale va fi trecută şi asupra celor din jurul tău, în mod sincron, deoarece intenţia unuia îi va influenţa întotdeauna pe cei mulţi.”
 
Pe curând,
Elena Cocis
Sursa: editura foryou
Trimiteți un comentariu