.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

luni, 10 august 2015

Nava a sosit!


Nava a sosit! – eseu 

Dragi calatori care v-aţi ales ca destinaţie Dimensiunea a cincea, avem pentru voi o veste minunata: „nava” a sosit.
De mult aşteptăm acest moment. Aproape că am obosit, pregătindu-ne. Staţionează pe pistă doar până sâmbătă, 15 august. Nu poate decola decât pe energia vortexului pe care îl creează Portalul Mariei şi al lui Venus. Vă amintesc că este vorba despre ziua în care se încheie un ciclu venusian şi începe altul (de tip leu) şi, în mod firesc, ne punem întrebarea: Să fie oare întâmplător că în această zi celebrăm şi Adormirea Maicii Domnului? Hmmmmmm. este clar că ne pregătesc ele ceva special!
Apoi, Călătoria Supremă va începe. Asemenea unei călătorii în plan terestru (ce este sus este şi jos), pe drum mai putem face mici ajustări, ne mai putem opri pentru odihnă… Sunt multe locuri de popas pe magistrala galactică! Apoi, mai sunt şi excursii opţionale… mai ne putem îngădui câte o zi de relaxare… mai putem schimba direcţia…, dar nu mai putem schimba destinaţia! Cale de întors nu mai există – sau, cel puţin, aşa sperăm să fie.
Voi încerca în câteva cuvinte să creionez cum văd eu că ar trebui să procedăm, atunci când ne facem bagajul pentru călătorie. Este destul de dificil, dacă ţinem seama de faptul că avem restricţii la kilograme şi volum, că nu mai există monedă cu care să se poată plăti excedentul, iar drumul, după cum am văzut, e fără întoarcere. Trebuie să lăsăm în urmă atât de multe lucruri…. Cum alegem, ce luăm cu noi şi ce lăsăm să plece? Şi… ce lăsăm în urmă, ce moştenire oferim celor ce vor veni după noi?
Avem acum marea oportunitate de a ne demonstra măiestria. Este vremea să gândim (cu “creierul inimii”), să căutăm în lumile interioare, să simţim ce bagaje luăm cu noi, ce avem nevoie şi ce nu. A venit vremea alegerii grâului de neghină. Să nu uităm: Plecam definitiv! Astăzi este o zi potrivită pentru a dezbrăca uniforma de student şi să intram intr-o scurta perioada de stagiatura! (este Vânt de ton 4 în trecena Furtunii!!!!) Cred că dacă nu aruncăm de bună voie toca peste umăr, să facem gestul absolventului care lasă în urmă studiul ca să îmbrăţişeze Viaţa în care va intra pentru a aplica/valida tot ceea ce a învăţat, energiile cosmice o vor face în locul nostru. Curând plecam spre noi aventuri. Suntem pregătiţi!? Evident…, cu cât luam mai puţine bagaje, cu atât vom ajunge mai în siguranţă la destinaţie şi ne va fi mai uşor pe drum!
Acum îmi dau seama că foarte mulţi dintre noi nu am ştiut niciodată să ne facem bagajele, atunci când am plecat în concediu, pe vremea când mai eram doar pe Pământ!
Grea e şcoala asta!.. dar frumoasa. Numai după absolvire realizam ce perioada minunata şi câte clipe de neuitat ne-a adus studenţia. Aşa integrăm şi ne onorăm trecutul,  aşa putem avea apreciere şi recunoştinţă pentru cei care ne-au îndrumat (fie că au fost întrupaţi, fie că ne-au ghidat din alte dimensiuni ale conştiinţei)… – contemplând trecutul. Amintirile sunt averea noastră adevărată. Ele sunt cele care ne ţin în viaţă filmul devenirii, al Călătoriei noastre până în acum. Piesa centrală pe care ştim că trebuie să o luăm cu noi este frumosul lotus care a înflorit în grădina inimii noastre. Avem încă timp ca să vedem dacă nu este invadat de buruieni, sau dacă mâlul care l-a hrănit nu s-a pietrificat.  A crescut în mediu prielnic, sau s-a hrănit din resentimente, remuşcări, regrete şi vinovăţii? L-am eliberat de lanţurile judecăţii, ale dispreţului şi conflictului? Las amintirile etichetate greşit – ca să le permit să se transforme în obstacole ce se vor aşeza în calea curgerii iubirii, să ia forma densă a poverilor pe care nu le mai pot căra după mine, sau mă apuc de treabă, ca să-l pot elibera în siguranţă?
Lotusul inimii adăposteşte şi susţine diamantul Iubirii Divine! Este paşaportul meu pentru a fi acceptat ca pasager pe nava ce ne duce spre o nouă aventură. Renunţăm, sau ne mobilizăm???
Dar, înainte de afla care sunt „instrucţiunile” ce ne învaţă cum să ne facem bagajul, să vedem mai întâi dacă este sau nu aşa, să verificăm dacă, într-adevăr, nava a sosit. Ca să fim eficienţi, vă recomand să revedeţi articolul pe care l-am scris cu prilejul solstiţiului
http://elenacocis.ro/despre-schimbare-eu-si-solstitiul/
şi să vă amintiţi despre portalul din 21 mai, de unde a început totul.
http://elenacocis.ro/portalul-penta-unitar-din-21-mai/
Zi după zi se revarsă asupra Pământului un flux continuu de energii cosmice care au menirea de a accelera evoluţia conştientă a omului spre Linia de timp pe care şi-a ales-o la nivelul sufletului. Iată că a venit vremea în care suntem invitaţi să scriem o altă pagină în agenda noastră imaginară, acolo unde ne stabilim singuri instrucţiunile de alegere a bagajelor de călătorie. Asta poate fi o veste bună… sau nu. Depinde de fiecare, e pe persoană fizică.
Vieţi după vieţi am învăţat cum să atingem, să întrupăm şi să ancorăm în structurile noastre Virtuţile Divine. Fiecare aspect al Creatorului a fost integrat cu străduinţă şi dăruire, cu o muncă responsabilă şi cu efort necontenit. Acum, la final de drum, am atins Frecvenţa Geniu – sau suntem la o virgulă distanţă de a o face. Putem spune, fără să greşim, că ne desparte de Conştiinţa Unimii doar o respiraţie. Mai avem un pas. Această respiraţie o putem face într-o clipă, într-un an sau în zece…, dar doar atât mai avem de parcurs. Nava a sosit, ne-am făcut bagajele, ne-am urcat la bord… şi numai de noi depinde când dăm semnalul de pornire. Mai avem nevoie de curaj, sau l-am dobândit deja? Păi… dacă avem încredere în noi, în Legea Divină şi în Plan… curajul este acolo, printre ele, la pachet!
Hotărârea interioară de a urca la bordul unei nave nu înseamnă doar un nou început, un noul ciclu, ci muuult, mult mai mukt decât atât. Este bine să fim conştienţi că ni se oferă energia care dă undă verde spre starea apostolică, spre Calea cea dreaptă şi fără intersecţii, cea care duce spre Sursă, spre Unime – iar ăsta este pasul decisiv.
Ce avem de făcut pentru a întrupa plenar energiile pe care le-am colecţionat până acum? Simplu: ne facem bagajele şi pornim spre îmbarcare. Asta înseamnă ca înainte de a o face să ne îngăduim câteva zile de introspecţie, ca să putem lua hotărârea în mod conştient, să exersăm Liberul Arbitru. Ni se cere oare mult? Avem la dispoziţie destul timp, zic eu. Astăzi este abia luni, zi în care respirăm şi ne scăldăm în energia Vântului – amplificat din spate de Furtuna care se tot întreabă dacă este sau nu cazul să intervină, iar asta doar de alegerile noastre depinde.
Ce facem în introspecţia noastră, cea din acest moment? Din nou pot spune că trăim o clipă de Graţie Divină pentru ştim că nu avem altceva de făcut decât să ne autochestionăm. Privim de jur împrejur, respirăm, ne ridicăm deasupra tuturor aspectelor vieţii tridimensionale şi ne privim viaţa. Ne-am amintit (au suntem în plin proces) cum să ne abordăm provocările (piedicile sau obstacolele) fără să acuzăm mesagerul şi să-l etichetăm necontenit. Înţelegem din ce în ce mai clar că suntem pregătiţi să ieşim din iluziile ce ne ţin captivi şi să nu ne mai lăsăm afundaţi într-o lume efemeră. Dăm dictate interioare, luăm hotărâri, emitem legi interioare. Ştim că suntem mai mult decât corpul nostru fizic, că putem percepe energiile non-fizice şi, conştienţi de dorinţa sufletului care se extinde spre multidimensionalitate, reflectăm, medităm şi alegem. Ne observăm viaţa dintr-o perspectivă mai înaltă, dintr-un câmp de conştiinţă mai extins, detaşaţi, obiectivi. Devenim spectatori ai scenei pe care tocmai o jucăm. De la înălţime putem vedea totul, putem observa detaliile, fără să ne identificăm cu personajul sau cu rolul pe care-l jucăm.
Putem sesiza ceea ce am creat din iubire, din vibraţia inimii, la chemarea sufletului – dar şi ceea ce am gândit, spus sau făcut din orgoliu, cu mintea duală, separându-ne de Divin, îndepărtându-ne de misiunea noastră. Facem alegeri. Decidem ce părţi din noi ne sunt de folos şi ce avem de schimbat. Energiile acestei perioade ne susţin.
Cu litere mici, pe invitaţia de a urca la bordul navei, este scris că ne putem alege compania, tovarăşii de drum, viteza de croazieră, itinerariul, locul şi durata staţionărilor de pe traseu… putem alege orice. Telecomanda e la noi. Tot ceea ce ni se cere este să spunem clar ceea ce ne dorim.
Ne-am pregătit pentru a fi Co-Creatori ai Noului Pământ, pentru a da naştere unei alte lumi. Avem un model cosmic absolut perfect: Mama Pământ. Aşa cum Ea şi-a creat viaţa, şi-a conturat continentele, ţărmurile, flora şi fauna,…,  tot aşa să facem şi noi. Să ne desenăm cu discernământ spaţiul pe care dorim să-l locuim de acum înainte. Intenţia noastră trebuie să fie pură, cristalină, curată, plină de bunăvoinţă iubitoare, clară şi înnobilată cu toate bijuteriile pe care le-am colecţionat în Drumul Vieţii noastre. Energia pe care o punem în acest act de creaţie trebuie să fie cea a inimii, să facem să răsune Cântecul inimii, simfonia vieţii.
Până la îmbarcare avem sarcina de a face curăţenie generală atât în “spaţiul” pe care îl lăsăm în urmă cât şi în lumile interioare. Pentru unii este o bucurie, pentru alţii vor fi zile/perioade devastatoare. Când tot gunoiul este pus la poartă, frumos sortat şi ambalat, eşti fericit că vine cineva să îl ridice gratis. Dacă însă nu sunt gata, nu am făcut la timp ceea ce aveam de făcut, întrebarea este: cine mă mai ajută să fac transportul, cum mă mai descurc singur?
Problema este că nu sunt acceptaţi pe navă decât cei care au lăsat curat spaţiul pe care l-au ocupat în plan tridimensional. Iar bagajele… sunt limitate şi foarte strict verificate.
Am ajuns într-un punct în care constatăm că o nouă paradigmă îşi face simţită prezenţa: grija pentru mediul nostru înconjurător (interior/exterior). În ultimii ani s-au focalizat discuţiile pe conştiinţa de sine, ca fiind singura cale de evoluţie spirituală. Iubirea de sine… respectul de sine… Apoi, s-a extins conştiinţa spre înţelegerea faptului că dacă nu ne punem în slujba celorlalţi – fiecare din locul pe care-l ocupă, în felul său, cu mijloacele sale – nu putem avea pretenţia să atingem Conştiinţa Unimii. Doar împreună cu semenii noştri putem ajunge „Undeva”. Din nou suntem într-un moment în care suntem asistaţi să ne extindem percepţiile. Am ajuns să ştim că dorinţele sufletului nostru rămân la nivel de gând dacă nu lăsăm strălucire în urma noastră, dacă nu ne îngrijim din timp de frumuseţea şi limpezimea apelor interioare, de tot ceea ce ne uneşte cu ceilalţi, cu Sursa. Calitatea mediul în care trăim dă calificativ pentru calitatea vieţii pe care o vom tăi.
Zilele ce curg sub ochiul/lupa/energia Furtunii vor fi cele care ne vor susţine în a face curăţenie în toate planurile interioare, în spaţiile în care locuim sau lucrăm, în tot ceea ce înseamnă relaţii, Viaţă sub toate aspectele ei, dar ne şi dăruieşte toate instrumentele şi materialele (mijloacele) de care avem nevoie pentru a fi eficienţi.
Şi acum… surpriza finalaNava suntem noi.
Dacă vă întoarceţi privirea spre EU SUNT, spre lumile interioare – acolo unde sălăşluieşte Divinitatea Lăuntrică, Esenţa Divină, Cel Autentic din noi – veţi afla lucruri extraordinare despre lume şi Viaţă, veţi înţelege cum toate părţile din noi aflate în tărâmurile luminii se vor integra/ unifica curând, dar în acelaşi timp veţi trezi şi acea abilitate aptă să descopere şi să elibereze scorpionii (demonii) pe care i-am ascuns în beciuri adânci (şi de care am uitat, corupţi de materialitate), veţi descoperi şi subpersonalităţi pe care le-am creat prin reprimare (şi care tot ceea ce vor este să ne trăiască viaţa în locul nostru), dar şi lada cu zestre în care se află toate Darurile Divine pe care le-am primit atunci când am creat din iubire, onorând Viaţa – şi nu din frică, în dispreţul ei. În lumile interioare găsim tot ceea ce avem nevoie, inclusiv combustibilul necesar fără de care nava nu poate pleca spre noi orizonturi. Acolo suntem aşa cum Dumnezeu ne-a creat şi tot acolo învăţăm să fim Co-Creator şi să ne recunoaştem şi să ne onorăm creaţiile, fără să găsim vinovaţi, scuze sau să ne considerăm victime dacă descoperim că nu ne place ceea ce am creat. Să nu ne separăm de creaţiile noastre, indiferent dacă s-au născut din ignoranţă, prin ne iubire de sine sau sunt plămădite dintr-un “material” care nu ne mai place, nu mai rezonează cu noi. Ştim bine că oricum ar fi, putem alchimiza, transforma, curăţa… AVEM RESURSE PENTRU ORICE, DOAR SĂ VREM ŞI SĂ NE DĂM VOIE!
Închei cu un mic sfat: profitaţi de oportunităţile oferite de Portalul Mariei şi aveţi grijă cum faceţi bagajele pentru noul ciclu venusian. Dacă rataţi acest moment… următoarea navă cu această destinaţie vine doar peste 8 ani!
Călătorie minunată.
Pe curând,

Trimiteți un comentariu