.

.
Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pâna acum. Nu întâmplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.” Este prima oara în istoria Universului când, în planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.
Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este rândul nostru sa raspundem chemarii divine.
Suntem cu totii prinsi acum în marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem întelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

”La școala vieții nu se dau diplome. Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…


Publicat de Ieromonah Hrisostom Filipescu

marți, 3 mai 2016

Cand v-ati facut ultima oara radiografie?....la suflet?



Dacă te surprinzi că ai ajuns la un înalt nivel spiritual, dar încă mai judeci şi îi priveşti cu superioritate pe cei care nu s-au trezit încă, atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...
Dacă te surprinzi că te afli în lumină, dar judeci pe cei care după tine încă se află în întuneric, îi dispreţuieşti şi-i condamni, atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...
Dacă te surprinzi că te atrage spiritualitatea pentru că ea te eliberează, dar încă îi mai judeci pe cei care merg cu turma, cu biserica şi popii, arătând cu degetul către unii ca aceştia pentru ignoranţa, credulitatea şi prostia lor, atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...
Dacă te surprinzi că ai acumulat multă cunoaştere spirituală, dar încă ai prostul obicei de a sfida pe unii mai puţin cunoscători decât tine, atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...
Dacă te surprinzi că îţi place să te considere lumea un suflet luminos şi cauţi mereu aceste linguşiri puerile din parte lumii, dar încă mai ai stări de repulsie faţă de cei ce se află prinşi în patimile carnale şi grosiere, înseamnă că nu ai priceput mare lucru şi atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...
Dacă te surprinzi că îţi place să fii văzut ca un suflet pur şi luminos, dar tu încă mai strâmbi din nas când te afli pe lângă cei mai puţin aşa-zis evoluaţi care încă se luptă cu ţigara, băutura sau desfrâul, iarăşi nu ai priceput mare lucru din spiritualitatea ta de faţadă şi atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...
Dacă te surprinzi că ai mare râvnă către cunoaşterea luminoasă, dar fugi cu mare frică de tot ceea ce înseamnă viaţă începând de la cele mici până la cele mari, crezând că dacă tot fugi nu te vei murdări şi nu-ţi vei leza nicidecum imaginea de sine la care ţii cu mare îndârjire, atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...

Dacă te surprinzi că te hrăneşti doar cu prana şi ai devenit un mare vegan, dar în sinea ta îi judeci pe cei care mănâncă doar carne, ca şi cum ceea ce bagi în gură te luminează sau te întunecă, atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...
Dacă te surprinzi că îţi place să fii văzut într-o stare zen plutind fără nici o noimă pe un nouraş diafan la care lumea se va uita gură cască spre tine, dar începi să te ariceşti imediat ce unul sau altul îţi zgândără personalitatea şi îţi smulge masca cu care îţi place atât de mult să te identifici, atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...
Dacă te surprinzi că pe unii oameni îi adori, îi lauzi şi-i apreciezi, dar pe alţii nici măcar nu-i suporţi, îi critici şi-i ofensezi, înseamnă că încă te zbaţi între like şi dislike, între a place şi a nu-ţi place, pe unii îi cauţi iar pe alţii îi repudiezi, pe unii îi îmbrăţişezi în timp ce îţi întorci faţa de la alţii, atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...

Dacă te surprinzi că te consideri un mare iluminat şi un mare cunoscător în cele spirituale, dar ai tendinţa să te lupţi permanent cu viaţa şi te strădui cu disperare să îţi învingi poftele şi simţurile, atunci nu-ţi mai rămâne decât să zâmbeşti, căci te afli prins tot în cursa dulce-amară a egoului...
Căci viaţa nu se poate judeca nici doar în alb, nici doar în negru, nici doar în lumină, nici doar în întuneric. Toate acestea sunt aspecte dintr-un întreg şi fac cu toate parte din acelaşi plan divin. Totul, de la cele mai întunecate, până la cele mai luminoase, face parte din Viaţă. Când te vei surprinde că îţi hrăneşti doar polaritatea negativă din tine, vei cădea foarte uşor în judecată. Când vei schimba macazul şi îţi vei îndrepta atenţia mai mult către polaritatea pozitivă sau luminoasă, atunci aspectele negative nu le mai poţi judeca, căci această judecată nu ar mai avea ce judeca. Doar le vei observa şi le vei pune pe toate în balanţă, simplu, curat, detaşat... "
Multumesc, Cristi Ciorcila!

Trimiteți un comentariu