www.Mandala.tv - flower of life

Decodarea unor texte biblice pe înţelesul tuturor

'' Daca nu stii sa alegi in viata, devii victima imprejurarilor ''



MEDICINA HOLISTICĂ sau, pentru cine nu ştie, decodarea unor texte biblice pe înţelesul tuturor



Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte.

Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul.

Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.

Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi supărarea.

Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.

Orice dorinţă când se agaţă de tine devine stăpânul tău. Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complect. Astfel mânia ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie dacă nu vă enervaţi trufia descreşte. Deci ţânţarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei..

Nu trebuie să avem în casă icoane făcute de hoţi, puşcăriaşi şi oameni preponderent negativi, pentru că energia stocată în aceste obiecte de cult ne atacă sistemul imunitar, ca şi hainele cumpărate de la second-hand, purtate de alţi oameni. Hainele, simbolul câmpului energetic, memorează şi păstrează câmpul energetic al stăpânului. De aceea nu este bine să dăruim altor persoane hainele noastre, ci să le ardem.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi în stradă - cu deosebire în locurile înverzite - şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă.

Dacă vorbim la telefonul mobil în primele 30 de secunde energia organismului blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar.

După o convorbire de trei minute are loc deformare a câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona primei chakre. O convorbire telefonică care depăşeşte un minut este de nedorit.

Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi măncaţi este tensionată.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

Dacă un om fură şi înşelă pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie, cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual.

Ataşament înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşem, în acelaş timp suferă şi cel ce se ataşează.

Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt.

Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi.. Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei..

În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de valorile umane ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.

Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult.

Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare.Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură.

O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi/femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună..

Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă te părăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit.

Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul.

Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii îmbătrânim şi ne despărţim repede de viaţă.

Atunci când soţia este geloasă îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea.

Uneori la femeie gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav.

Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.

Femeia geloasă atacă în plan subtil pe soţul său. În această situaţie soţul fie se va îmbolnăvi în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa.

Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive de profunzime, atunci puteţi avea probleme cu orice animal, veţi putea avea şi alergie şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor.

Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia.

Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.

Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plîngeţi agresiunea apărută se distruge.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală.

Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare.

Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă.

Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşişi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Cum dăruieşti aşa primeşti.

Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile

Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea.

Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.

O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, semntimente etc.. se întorc la noi producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei.

Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Imaginaţia are puterea de a crea realitatea.

Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat.

Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie complectă a comportamentului lor şi al strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia.

Principala informaţie ereditară se transmite nu numai genetic, dar şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său şi, de aceea, trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează activ pe acesta. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează asupra copilului care se va naşte supărăcios sau pot apărea tulburări ale vederii sau auzului.

Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea înfăptuiţi o crimă.

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creiază ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave.

Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt.

În timpul sarcinii femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative.. Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea, aşa cum este şi să nu admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să grăbească viitorul.

Femeile gravide să nu vizioneze filme care răspândesc violenţa, întrucât agresivitatea lor subconştientă devine necontrolabilă, cu efecte devastatoare asupra psihicului şi trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ.

Naşterea cu picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mamei copilului. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceaşi blocare a mândriei.

Când părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi influenţează structurile câmpului. Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător, copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui. Dându-i copilului numele unei rude riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a luat odată cu numele şi o parte din karmă, adică copilul.

O bunică în anii săi de tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi a copilului a trebuit să plătească fiica şi nepoata, adică urmaşii ei.

În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur - vinovatul, în cazul lovirii bioenergetice întrucât omul este la nivelul biocâmpurilor, într-o conecsiune directă cu toate rudele sale, cu copiii săi, lovitura traversează întregul lanţ de rudenie. Şi, ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia.

O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor pentru care omul plăteşte cu sănătatea şi cu soarta sa.

O femeie şi-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta ea a săvârşit o crimă atât de mare încât nimeni n-o putea absorbi de pedeapsă. Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcină, ne mai vorbind de avort, în special în fazele înaintate, renegarea omului iubit şi nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar şi cu gândul, poate duce la urmări din cele mai grave.

Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează.

Mama care spune copilului: uite dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran şi poate muri. Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc într-un chin spiritual.

Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, când aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări.

Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. Copiii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme.

Când simţiţi că cineva vă fură energia, rugaţi-vă ca aceluia să-i fie dăruită iubirea divină şi energia care-l va schimba, îi va purifica sufletul şi-l va uni cu Dumnezeu. Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar ea, la rândul ei, permiţând să fie exploatată din toate punctele de vedere. În acest mod străzile se umplu în permanenţă de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji pe ei însăşi.

Să mulţumeşti părinţilor pentru ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi ţie îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.

Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora.

O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţa. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibraţii de generozitate şi bunăvionţă.

Dispreţul faţă de noi şi profunda nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de Dumnezeu.

Dispreţul şi blamarea omoară înainte de toate iubirea faţă de un alt om. Orice ticăloşie ar comite un om împotriva noastră, noi nu avem dreptul să respingem iubirea faţă de el.

Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi faţă de situaţiile legate de ele.

Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa voinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.

Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti.

Ancorarea de înţelepciune dă naştere dispreţului. Acesta începe de la cap. De aceea se blocheză biocâmpul în regiunea capului. În curând, dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora.

Nimeni nu poate strânge bani dacă-i dispreţuieşte.
Zgârcenia şi economia aduc boală şi dezastre.

Risvan Rusu - Meditatia Iertarii De Sine Si De Altii

108 Namasmarana - Sesiune de purificare - Vindecare

SESIUNE DE PURIFICARE - VINDECARE, INREGISTRARE MEDITATIE CREATA DE SIMONA RUSU ( SUB COORDONAREA MAESTRULUI DIVIN SATHYA SAI BABA), ARANJAMENT MUZICAL SI VIDEO CLIP: GABRIEL CRISTIAN. 

Tot ce ne trebuie este un loc linistit, telefoanele inchise si orice lucru care iti poate distrage atentia puse in alta camera sau loc, puteti asculta la casti sau la boxe, pe scaun, in pat sau in pozitia lotus, cu ochii inchisi si ne asezam cat mai confortabil si relaxat respirand constient..

Download meditatia aici:
http://uploading.com/files/f1222c93/S...

Ma Predau Iubirii - meditatie

MA PREDAU IUBIRII -
INREGISTRARE MEDITATIE CREATA DE: SIMONA RUSU 
( SUB COORDONAREA MAESTRULUI DIVIN SATHYA SAI BABA )
ARANJAMENT MUZICAL SI VIDEO CLIP: GABRIEL CRISTIAN
Tot ce ne trebuie este un loc linistit, telefoanele inchise si orice lucru care iti poate distrage atentia puse in alta camera sau loc, puteti asculta la casti sau la boxe, pe scaun, in pat sau in pozitia lotus, cu ochii inchisi si ne asezam cat mai confortabil si relaxat respirand constient.
pt download:
http://uploading.com/files/get/d5e95c...

ACEST CLIP VIDEO CU MEDITATIA " MA PREDAU IUBIRII" PE MUZICA LUI FREDERIC DELARUE NU ESTE DE VINZARE...ESTE UN CADOU DIVIN PENTRU OMENIRE...

Orele de refacere a organelor corpului uman

Trăim cu toții într-un univers ciclic. Totul în jurul nostru se repetă: secundele, minutele, orele, zilele, anii, anotimpurile, somnul, respirația, bătăile inimii… Viața e formată dintr-o întreagă gamă de cicluri care creează o adevărată simfonie. Adăugăm în fiecare zi câte o cărămidă la zidul vieții noastre. Dacă reușim să menținem un ritm corect în interiorul, dar și în afara noastră, “concertul” pe care-l susținem aici, pe Pământ, va fi unul lung și melodios. Ca să reușim asta, trebuie să știm cum.
Un mecanism important al corpului este bioritmul cotidian al organelor interne. Despre bioritmul corpului uman s-a scris destul de mult, dar despre cel al organelor interne, mult mai puțin. Johanna Paungger și Thomas Poppe, în cartea “Aus eigener kraft”, fac o descriere amănuntită a ritmului funcțiilor organelor noastre interne.

Autorii afirmă că fiecare dintre organele corpului are o activitate maximă timp de 2 ore pe zi, după cum urmează:
vezica biliară (23:00-1:00)
ficatul (1:00-3:00)
plămânii (3:00-5:00)
intestinul gros (5:00-7:00)
stomacul (7:00-9:00)
splina și pancreasul (9:00-11:00)
inima (11:00-13:00)
intestinul subțire (13:00-15:00)
vezica urinară (15:00-17:00)
rinichii (17:00-19:00)
circulația sangvină (19:00-21:00), iar o acumulare generală de energie se face între orele 21:00 și 23:00.

Haideți să încercăm să analizăm, din acest punct de vedere al autorilor, o zi din viața noastră!

Stomacul, splina, pancreasul
E foarte important cum ne trezim dimineața. Dacă am încerca să observăm cum se trezesc animalele dimineața, am constata că ele mai întâi se întind, începând fără grabă noua zi. Să luăm exemplu de la animale și să încercăm să ne trezim dimineața liniștiți, acordându-ne câteva clipe de relaxare înainte de orice activitate zilnică. Multi se trezesc dimineața cu “sufletul la gură”, cu teama că nu au timp de a rezolva ceea ce și-au propus… Ar fi bine să ne trezim puțin mai devreme decât o facem de obicei pentru a simți liniștea dinaintea zilei care abia începe.
Între orele 7:00 și 9:00, funcțiile stoma­cului sunt la valoare maximă, deci trebuie să luăm micul dejun fără grabă. Ar trebui să ținem cont și de calitatea și cantitatea alimentelor pe care le consumăm la această masă.

În intervalul orar 9:00-11:00 lucrează intens splina și pancreasul, sto­macul odihnindu-se. În acest interval e recomandat să nu consumăm alimente greu digerabile. Pancreasul e cel care controlează nivelul glicemiei. E de preferat să nu consumăm prea multe dulciuri pentru a nu forța funcția pancreasului. Splina, “cimitirul trombocitelor”, dacă nu fractionează corect, se poate perturba nivelul trombocitelor din sânge.

Inima, intestinul subțire
Între orele 11:00 și 13:00, activitatea inimii e la capacitate max. În această perioadă nu se recomandă mese copioase, care presupun un consum suplimentar de energie, care va fi luat din energia necesară activității intense a inimii.
Intestinul subțire are o activitate intensă între orele 13:00 și 15:00. Autorii afirmă că nu de multe ori s-a observat că un angajat cu norma redusă de muncă realizează la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma întreagă… De ce? Din cauza randamentului scăzut al organismului după orele 13, mai ales după un prânz copios.. Activitatea intestinului subțire, cu rol important în procesul de digestie, e ghidată de sistemul nervos vegetativ, a­ceasta putând fi blocată sau dereglată de stres sau nervozitate.
Din acest motiv se re­comandă ca masa de prânz să fie luată în liniște.
Între orele 15:00 și 17:00 e perioada în care funcționează la maximum vezica urinară. Vezica urinară are un rol important în dezintoxicarea organismului, alături de rinichi. Acest lucru poate fi accelerat cu ajutorul ceaiurilor diuretice, care au un efect maxim dacă sunt băute până la ora 19:00, deoarece între orele 17:00 și 19:00 rinichii funcționează intens. Dacă în acest interval orar, puteți beneficia, alături de un ceai diuretic, și de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientă a corpului.
După ora 19:00 e bine să nu se consume o cantitate prea mare de lichide, înainte de somnul de noapte.
Circulația sangvină are o activitate intensă între orele 19:00 și 21:00. Autorii spun că, dacă mulți părinți au zilnic o pro­blemă cu adormitul copiilor înainte de ora 19:00, după această oră, trimisul la culcare devine deseori “o bătălie crâncenă”, care de obicei e câștigată de către copii. Acest lucru nu se întâmplă fără motiv: între orele 19:00 și 21:00 circulația sangvină funcționează cel mai bine. În această perioadă, corpul și spiritul se gândesc la cu totul altceva decât la dormit.

De la ora 21:00 până la ora 23:00 se realizează o acumulare intensă de energie în corp. Aceste 2 ore ale recuperării energiei se numesc la chinezi, după un meridian al corpului, “triplul încălzitor”. Cei care sunt în această perioadă sensibili la frig, cei care nu pot dormi decât într-o cameră încălzită nu ar trebui să ignore acest semnal. Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emoțional și necesită atenție. Pentru mulți dintre noi, cele 2 ore sunt pline de vitalitate. Acest lucru e mai ușor vizibil la tineri, care în această perioadă se gândesc să meargă la distracții și nu la somn. Multora dintre noi ni s-a imprimat ideea, ani de-a rândul, că seara trebuie să ne culcăm devreme, corpul refăcându-se prin somn până la miezul nopții. Poate că aceste vorbe sunt de fapt interpretarea greșită a ideii că noi acumulăm intens energie între cele 2 ore.
Vezica biliară și ficatul

Între orele 23:00 și 1:00 se realizează intens funcțiile vezicii biliare. Aceasta, care contribuie cu secrețiile ei la digestie, e un organ care, prin disfuncția lui, dă mari probleme întregului organism. Cei care se trezesc des noaptea în această perioadă trebuie să-și pună cumva problema unei funcționări greșite a bilei sau a ficatului. Stresul și mâncarea consistentă cu prăjeli și grăsimi seara împiedică o funcționare corectă a bilei. Compresele umede și calde aplicate pe zona ficatului sunt benefice în acest interval orar. Ceaiul fierbinte, băut cu înghițituri mici, mai ales cel de pelin, băut cu 20 de minute înainte de masă, ajută la activarea funcției bilei. Sucul de ridichi ajută de asemenea. E de mare importantă descongestiona­rea intestinului gros care, dacă nu se reali­zează în mod natural, se poate face cu ajutorul unor clisme. În acest interval orar ar trebui evitate, pe cât posibil, băuturile și alimentele reci. Dacă sunt probleme în funcționarea bilei sau a ficatului, munca desfășurată în perioada nopții e foarte noci­vă, deoarece nu se pot reface cele 2 organe. Mai avem încă 6 ore din noapte pentru a încheia ciclul de funcționare al organelor interne pe parcursul unei zile.
Astfel, între orele 1:00 și 3:00 funcționează intens ficatul. Acesta, dacă are o structură deteriorată, se poate reface în anumite condiții, importantă fiind odihna prin somn alături de o bună încălzire a corpului. Funcția ficatului suferă din cauza toxicității mărite a unor alimente, a alcoolului, nicotinei, cât și a stresului. De reținut e că alcoolul și nicotina au un efect mult mai dăunător între orele 1:00 și 5:00 dimineața.
Între orele 3:00 si 5:00 dimineața e rândul plămânilor să funcționeze intens. Multi fumători au un acces de tuse dimineața pentru că plămânii au lucrat toată noaptea și acum dau afară substanțele care nu trebuie să fie în interiorul lor. 
Între orele 5:00 și 7:00 dimineața, intestinul gros are o funcție maximă. Hrana stă în intestinul subțire circa 2 ore, iar în cel gros, chiar 20 de ore. Scaunul subțire indică probleme de digestie în in­testinul subțire, iar constipațiile pun în evi­dentă o creștere a toxicității organismului.

Alungați bătrânețea!
Cu această ocazie, prin scurta călătorie în intervalele orare ale unei zile am încercat să vă prezint, cu ajutorul celor 2 autori, câteva aspecte ale ceasului nostru interior. Cunoașterea acestor ritmuri ne face să avem încredere în instinctele noastre, acționând corect pentru a ajuta funcțiile organismului. E foarte important să nu simțim că îmbătrânim o dată cu vârsta, căci starea bună a intelectului, puterea de a munci, de a iubi scad considerabil îmbătrânirea.
Să ne ascultăm ceasul interior și să încercăm să ne adaptăm ritmului său, strivind prejudecățile. Există personalități care au trăit, creând la vârsta de 80 de ani.
E bine sa le respectați.

Sursa: 

IoYahyia

Carti

Marele Dicţionar al Bolilor şl Afecţiunilor - Jacques Martel

Manualul ascensiunii- Dr. Joshua David Stone

/scarlat-demetrescu viata dincolo de mormant

constantin-dulcan-mintea-de-dincolo-

alberto-villoldo --sa reparam trecutul

Revolutia-unui-spic-Masanobu Fukuoka 1978

Valeriu Popa- Vindecare prin gandire

OSHO MEDITAŢIA CALEA PERFECTĂ

Ioan Petru Culianu - un călător în lumea de dincolo

kardecallan-carteaspiritelor

https://scorilos.files.wordpress.com/2012/01/lao-tze-tao-te-king-cartea-caii-si-a-virtutii.pdf

Medicina cosmica

Pomul vietii

Cartea mediumilor

Blesteme şi-legături-sufleteşti-legarea-şi-dezlegarea-spiritelor

medicina-cosmicacalatoriiastrale

omraam-mikhaelaivanhovdelaomladumnezeusefirotisiierarhiiingeresti

misiunea-spirituala-a-romaniei-gicu-dan

gicu-dan-ochiu ldragonului

ecluza-astrala-gicu dan

aliatii umanitatii

Carti in limba romana de Samael Aun Weor

Franz-Bardon-Frabato-magicianul

FRANZ BARDON INITIERE IN HERMETISM

cartea-misterului-pecetluit

ilie cioara

Cristian-Ganescu-Marele-mister-3

A-Trai-Cu-Lumina-Jasmuheen

hamer/Simptome-Noua_Medicina_Germanica.

Hamer-Noua-medicina-germana

dan-seracu-acutocontrolul pentru avansati

arta-razboiului psi de ovidiu dragos argesanu

terapia-craniosacralala

Viitor_cu_cap_de_mort_Radu_Cinamar.

Drunvalo-Melchizedek-Floarea-Vietii

drunvalo-melchizedek-floarea-vietii-vol-2

scarlat-demetrescu-din-tainele-vietii-si-ale-universului

Ho'oponopono: Vindeca-ti singur trupul si sufletul!

Meditatie Un dar pentru viitor (+playlist)

Sacroterapia

 Azi avem nevoie mai mult ca oricând de dragoste, iubire, avem nevoie să ne asculte cineva, să ne înțeleagă neputințele...

   În fiecare secundă gândul îmi este cum să fac Bine, să dăruiesc Iubire, să trăiesc sub dragostea Mântuitorului, al Tatălui și să înțeleg legile Lui. Studiind sacroterapia am început să înțeleg, să "văd", să "aud" melodia luminii.

  Pentru mine sacroterapia este un mod de a trăi,un mod de a ajunge la sufletul aproapelui, al înțelege, al ajuta să-și înțeleagă menirea, să înțeleagă unde greșește și mai ales al ajuta să facă primii pași spre vindecarea părții lui nemuritoare. Această parte nemuritoare a corpului este cea mai importantă deoarece odată ce se îmbolnăvește se îmbolnăvește și partea fizică. Odată început procesul de vindecare a părții nemuritoare din noi, corpul fizic intră în vindecare.   

Sacroterapia se ocupă de vindecare părții subtile a corpului omenesc.

   Noi trebuie să înțelegem că pentru a fi sănătoși și fericiți trebuie să avem o relație strânsă, sinceră cu Dumnezeui Cel Viu, să fim mai buni, mai răbdători, mai iubitori cu noi și cu cei din jur, să căutăm în fiecare secundă să nu rănim... pe nimeni.

                Dumnezeu este aproapele nostru...

 În continuare pentru cei care vor mai multe amănunte redau interviul luat dl doctor Pavel Chirila.

    Va iubesc suflete dragi!

             Asthar Maia

Dr. Pavel Chirila: "Boala este o enigma care trebuie dezlegata, nu doar din perspectiva strict biologica, ci si din cea sufleteasca si spirituala"

- Privita ironic de unii, aplicata cu fervoare de altii, vindecarea prin credinta si rugaciune devine astazi un corolar al tratamentelor clasice si, uneori, o unica sursa de redobandire a sanatatii. Pentru a-i intelege mai bine resorturile si rostul, ne-am adresat unui medic, reputat pentru experienta sa profesionala, dar si ca "om al lui Dumnezeu" - 

- D-le doctor, cum ar putea fi definita sacroterapia?

 -Daca e sa privim din perspectiva etimologica, sacroterapia ar fi acea metoda de vindecare prin apropierea fiintei umane de sacru, de Dumnezeu. Si, pornind de la aceasta scurta definire, ar urma firesc intrebarea: "Cum se face aceasta apropiere de Dumnezeu, a omului care doreste sa se vindece?". Raspunsul la aceasta intrebare il vom gasi intr-o mica masura la medici, la oamenii de stiinta care au studiat fenomenele din sfera religiosului. Mai degraba Biblia si textele sfintilor parinti ne deslusesc tainele vindecarii prin rugaciune, post si respectarea preceptelor crestine.
O definire stiintifica, in acceptia contemporana a cuvantului, este dificil de dat, pentru ca cel care s-ar incumeta la acest demers ar trebui sa fie in egala masura un savant exceptional, un medic cu o formatie stiintifica solida si un traitor, un om induhovnicit, care sa fi experimentat profund puterea rugaciunii, a iubirii. Or, vedeti, au existat cateva asemenea fiinte, inzestrate pentru studiul stiintific si care au avut totodata acces la trairile mistice, insa atunci cand au descoperit savoarea cunoasterii nemijlocite, spirituale, aceasta i-a captivat atat de mult, incat nu au mai simtit nevoia sa mai apeleze la stiinta pentru a defini sacroterapia. Fireste insa ca anumite repere ale sacroterapiei pot si trebuie sa fie cunoscute celor care lucreaza in domeniul medical si publicului larg.

- Un prim reper ar fi sa stim cui i se potriveste, cui ii este recomandata sacroterapia...

- In Biblie, veti vedea ca prin puterea credintei s-au vindecat si imparatii, si cei mai umili dintre cersetori. Chiar si paganii sau ateii s-au vindecat prin puterea lui Dumnezeu si a rugaciunii. Practic, nu exista categorie de oameni careia sa nu i se potriveasca aceasta metoda de vindecare a spiritului si a trupului. Totul este sa avem curajul sa apelam la mijloacele sale specifice. Am cunoscut, de pilda, atei, care din disperare voiau sa apeleze la religie ca ultima solutie pentru a se vindeca, insa nu aveau credinta pentru a incepe. Ei bine, acestor oameni li s-a recomandat sa se roage, sa tina post si sa-si schimbe modul de viata, ca atunci cand fac un experiment ale carui rezultate sa le observe pe parcurs. Ei bine, la cei care au reusit sa puna dragoste autentica in ceea ce faceau, aceste demersuri au dat roade. Regretatul parinte Argatu, un adevarat tamaduitor de suflete, spunea ca cel mai convins ateu, daca nu are sufletul impietrit, se poate apropia in cele din urma de credinta si de Dumnezeu. O metoda pe care o recomanda parintele pentru acesti oameni era sa citeasca zilnic cateva pagini din Biblie, din Noul Testament. Am putut constata personal ca, intr-adevar, metoda aceasta, aparent simplista, dadea rezultate, pentru ca, spunea parintele, cuvantul biblic lucreaza tainic, in mintea si sufletul omului.

Schimbarea atitudinii fata de boala

- De fapt, care sunt mijloacele prin care actioneaza in sens vindecator sacroterapia? Care este primul lucru pe care trebuie sa-l faca pacientul care vrea sa apeleze la acest mijloc de vindecare?

- Primul si probabil cel mai important demers in sacroterapie este schimbarea atitudinii fata de boala. Cand se imbolnavesc, multi oameni privesc acest lucru ca pe o fatalitate, ca pe un ghinion sau, mai rau, ca pe o nedreptate. De aici apar si tot felul de stari sufletesti nefaste, de teama, de tristete ori chiar de revolta fata de Dumnezeu, care a permis aparitia bolii si a suferintei. Or, aceasta atitudine este adesea mai rea decat boala in sine, pentru ca nu permite bolnavului sa primeasca ajutorul spiritual pentru a se tamadui.

- Primul demers in sacroterapie ar fi, asadar, acceptarea faptului ca boala este o consecinta a pacatului?

- Nu neaparat, pentru ca nu doar pacatele comise sunt sursa bolii. Mai exista si alte cauze spirituale ale acesteia. Merita amintita aici pilda biblica a orbului din nastere, pe care Iisus l-a tamaduit si despre care El spunea ca nu s-a imbolnavit nici pentru pacatele sale si nici pentru cele ale parintilor, ci "pentru slava lui Dumnezeu". Intr-adevar, exista aceasta perceptie exagerata, cumva gresita, ca toate bolile apar numai ca urmare a pacatului. Dar nu este asa, iar studiul textelor biblice si ale sfintilor arata fara putinta de tagada acest lucru. Mai degraba, boala este o lectie, o enigma care se cere dezlegata nu doar din perspectiva strict biologica, ci si din cea sufleteasca si spirituala. In acest sens, pacientul, si nu numai el, trebuie sa priveasca boala ca pe o lectie oferita de viata si, in ultima instanta, de Dumnezeu, pentru a se transforma, pentru a deveni mai bun, mai apropiat de propriul sau suflet, de semenii sai si de divinitate. Odata acceptata aceasta realitate, chiar daca la inceput mai mult teoretic, ca boala este o cale pentru a transforma ceva profund din noi insine si a deveni mai buni, se poate vorbi despre sacroterapie.

Iubeste-L pe Dumnezeu si pe aproapele tau

- Dupa primul pas necesar, schimbarea atitudinii fata de boala, ce trebuie facut in continuare?

- Aceasta atitudine va fi consolidata prin punerea in practica a preceptelor crestine. Iar aici, de un mare ajutor va fi chiar respectarea celor zece porunci din Biblie, care sunt mai mult decat niste norme de conduita interioara si exterioara, sunt adevarate cai de insanatosire sufleteasca si spirituala. Aceste indemnuri din Biblie trebuie imediat si consecvent aplicate si, totodata, este necesar sa se mediteze indelung asupra lor. Pentru cei care sunt bolnavi trupeste sau care se confrunta cu suferinte psihice este salvatoare implinirea primelor doua porunci. Prima este: "Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima, din tot sufletul tau", iar a doua, despre care Biblia spune ca este la fel de mare ca si prima porunca, este "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Implinirea acestor doua porunci constituie totodata si cheia vindecarii prin mijloace spirituale. De fapt, daca vreti o definitie mai aproape de simtirea crestina, sacroterapia este o mare dragoste de Dumnezeu si de semeni, care opereaza vindecator atat asupra propriei tale persoane, cat si asupra celor din jur.

- Exista probabil si un mod concret de aplicare a acestor doua porunci biblice pentru cei care vor sa se insanatoseasca...

- Fireste, sacroterapia, la fel ca si religia crestina, nu este ceva impersonal, desprins din carti si ramas mai mult la nivel teoretic. Aceasta dragoste de oameni si de Dumnezeu trebuie traita efectiv, trebuie pusa in practica si abia atunci va da roade. Altfel, o participare formala la slujbe sau chiar la Sfintele Taine, cum ar fi Spovedania, Impartasania sau Maslul, nu va avea efectele asteptate. Atat timp cat mai traim sentimente de dusmanie, cat timp mai comitem cu fapta sau doar cu gandul lucruri care nu sunt in acord cu dragostea crestina, nu putem sa ne asteptam sa obtinem rezultate vindecatoare. Mai ales in ultimul secol, oamenii au fost deprinsi sa spere ca vor lua cu ochii inchisi un medicament-minune, care le va lua cu mana suferintele, fara sa fie necesar ca ei sa depuna vreun efort, fara sa-si imbunatateasca modul de a fi. Sacroterapia nu este un asemenea medicament-minune, nu este nici macar un ritual sau o succesiune de ritualuri care sa fie facute cu oarece efort, dar mecanic, fara participare sufleteasca. Aceasta metoda de vindecare presupune mai intai de toate o implicare afectiva si spirituala deplina, asa incat toate faptele, cuvintele si chiar gandurile sa fie in acord cu principiile acceptate la nivel teoretic.

- Si ce se intampla atunci cand un pacient care doreste sa se vindece prin apropierea sincera de Dumnezeu nu-si gaseste resursele interioare pentru acest demers? Concret, exista oameni - si nu putini - al caror suflet a fost aproape impietrit de suferinta bolii sau de spaima mortii, oameni care practic nu gasesc resursele de iubire pe care le presupune sacroterapia. Care este solutia in cazul lor?

- In primul rand, un asemenea om trebuie sa se fereasca sa mai pacatuiasca. Chiar si mai formal la inceput, el trebuie sa-si recunoasca greselile, sa-si ceara iertare celor carora le-a gresit, iar la randul sau, trebuie sa incerce sa-i ierte pe cei care au gresit fata de el. Violenta de orice fel, barfa, cleveteala si alte asemenea rele sufletesti trebuie evitate si eliminate de acest om. Odata asumate aceste lucruri, pacientul poate sa recurga pentru a-si trezi iubirea la cele doua mijloace de taina: rugaciunea si postul.

- Asadar, postul si rugaciunea nu le sunt rezervate doar oamenilor profund religiosi, ci si celor care abia pasesc pe aceasta cale?

- In primele secole ale crestinismului, numite si de aur, foarte multi sfinti s-au format printr-o indelungata asceza in desert, in asa-numita pustie a Iordanului. Aceasta pustie a devenit pentru sfinti un izvor nesecat de comori duhovnicesti. Unul dintre marii sfinti ai pustiei, Ioan Gura de Aur, a spus, totusi, ca mai mare decat pustia este boala. Cu alte cuvinte, cei bolnavi au in demersul lor de a se apropia de Dumnezeu un adevarat aliat, foarte puternic, in chiar suferinta cu care se confrunta. Este greu de imaginat ce putere are rugaciunea unui om bolnav sau chiar a unui muribund. Cand eram director al Spitalului "Christiana", m-am putut convinge de acest lucru. Atunci cand venea ora de rugaciune a bolnavilor, in tot acest spital era o atmosfera cu adevarat sfanta, care te tulbura profund. Paradoxal, cand resursele fizice sunt foarte scazute, sufletul capata puteri foarte mari. Acesta este un adevar extraordinar, dar pe care putini oameni il cunosc. Asadar, cei bolnavi, care au senzatia ca nu gasesc in sufletul lor dragoste si credinta, nu trebuie sa dispere, ci sa persevereze in rugaciune, pentru ca aceasta va aduce cu timpul comori nebanuite.

Rugaciunea: un "remediu" care porneste din suflet

- Cat ar trebui sa se roage zilnic un pacient care vrea sa se insanatoseasca prin mijloace spirituale?

- Cumva ne intoarcem la "boala" omului modern, care tinde sa masoare si sa administreze rugaciunea ca pe un medicament din farmacie. Nu poate exista in acest domeniu o normare a rugaciunii de genul: "Te vei ruga vreme de doua ore pe zi si este suficient pentru a te vindeca de acest tip de boala". Pentru ca doi oameni cu aceeasi boala pot avea o profunzime si o daruire in rugaciune mult diferite, asa incat unuia sa-i fie suficienta o ora pe zi, iar celuilalt sa nu-i fie de ajuns sase ore pentru a-si deschide sufletul si a incepe sa se roage cu adevarat. Asadar, mai eficient decat sa fie masurata temporal rugaciunea este sa fie rostita din suflet si cu traire.

- Un colectiv de cercetatori germani a observat ca o jumatate de ora de rugaciune pe zi este suficienta pentru a regla in timp tensiunea arteriala, pentru normalizarea glicemiei, scaderea reactivitatii alergice, pentru cresterea capacitatii naturale de aparare a organismului...

- Este laudabil ca se fac asemenea studii si este important de precizat ca aceste rezultate nu apar in cateva zile sau saptamani, ci dupa luni de practica sistematica a rugaciunii. Apoi, daca este sa stabilim o "doza" minima zilnica de rugaciune, putem sa ne raportam la un fragment din Noul Testament. Acolo se spune ca Iisus S-a rugat intens in Gradina Ghetsimani, iar cand s-a intors, pe cei trei apostoli pe care ii luase cu El si care ramasesera ceva mai departe i-a gasit dormind. El i-a mustrat cu blandete: "Nici macar un ceas nu ati putut veghea". Acest ceas de veghe in rugaciune este bine sa fie minimum-ul zilnic al crestinului, daca este sa se faca o dozare in acest sens.

- In ceea ce priveste metodica rugaciunii: cum trebuie sa ne rugam - cu voce tare sau in gand? Este mai bine daca stam in genunchi, in picioare sau cat mai comod?

- Aici se face dupa puterile fiecaruia. Cel mai bine este sa ne rugam in gand, fara a verbaliza cu voce tare, ci cautand mai degraba sa simtim in inima fiecare cuvant. Insa daca la inceput nu ne putem concentra asupra textului rugaciunii, este bine sa facem rugaciunea cu voce tare, pentru a mentine astfel mai usor mintea concentrata asupra rostirii. Cel mai bine este ca rugaciunea sa se faca cu fata spre rasarit si avand in fata o candela aprinsa, stand in genunchi sau in picioare. Daca insa exista o neputinta, o boala care nu poate permite una din aceste pozitii, rugaciunea este primita si daca se face sezand sau, daca este cazul, culcat. Ceea ce conteaza cel mai mult sunt, asa cum spuneam, trairea si sinceritatea celui care se roaga la Dumnezeu.

- D-le doctor, exista rugaciuni anume care se spun pentru vindecare, care sa aiba o eficienta mai mare?

- Pentru a obtine vindecarea cu ajutorul lui Dumnezeu, pacientul nu trebuie neaparat sa spuna rugaciuni speciale, ci mai degraba sa le rosteasca plin de iubire si credinta. Chiar rugaciunea "Tatal nostru", pe care ne-a daruit-o Insusi Iisus, are o eficienta extraordinara pentru tamaduirea bolnavilor, cu conditia sa fie spusa din suflet. Apoi ar mai fi Rugaciunea Inimii (rugaciunea lui Iisus), care se rosteste interior, corelata cu respiratia, si care este foarte buna, pentru ca poate fi facuta vreme indelungata, chiar si in timpul activitatilor cotidiene. Nu in ultimul rand sunt rugaciunile de dezlegare de boala, pe care le citesc doar preotii si la care cei in suferinta pot apela. Stiu ca exista tendinta, fireasca, de altfel, de a gasi lucruri inedite, rugaciuni noi care sa ia bolile "cu mana", dar accentul trebuie pus mai degraba pe trairea interioara, pe iubirea pe care o punem in acest demers, decat pe o forma exterioara.

- Multi dintre cititorii nostri ne-au relatat ca prin rugaciunea "Paraclisul Maicii Domnului", rostita la miezul noptii, cu sapte lumanari aprinse, se obtin rezultate vindecatoare cu totul exceptionale...

- Vedeti, aici se vede deja o anumita inclinatie spre magie. Sa stiti ca pana la urma, in ochii lui Dumnezeu nu conteaza foarte mult daca sunt sapte lumanari, opt sau numai una. Cel mai important este, repet, ca rugaciunile sa fie rostite din inima. Intr-adevar, "Paraclisul Maicii Domnului" este o rugaciune foarte iubita in lumea ortodoxa, iar la popoarele cu vechi traditii monahale este adanc inradacinata credinta ca rugaciunile de noapte sunt puternice. Pe de alta parte insa, rugaciunea spusa dimineata, la amiaza sau seara, inainte de culcare, este si ea ascultata la fel de bine de Dumnezeu si nu este mai prejos ca putere.

Mai intai se vindeca sufletul, apoi trupul

- Se poate face o estimare a timpului in care isi face efectul o rugaciune?

- Mai mult ca orice alt remediu pentru trup ori suflet, rugaciunea actioneaza in mod nevazut. Poate ne rugam sa ne vindecam de un cancer sau de o alta boala cumplita care ne produce dureri atroce. Ei bine, este foarte posibil ca la inceput sa nu apara un rezultat fizic palpabil. Insa dupa o luna sau doua, pe nesimtite, sufletul devine mai usor si mai senin, in el renascand credinta, iubirea si speranta. Acesta este modul in care actioneaza mai totdeauna rugaciunea, tamaduind mai intai sufletul, apoi facandu-si efectul asupra trupului.

- Asadar, dobandirea gradata a unui gen de pace si de seninatate sufleteasca este semnul clar ca rugaciunea are efect, si in timp vor aparea si rezultatele fizice palpabile?

- In linii mari asa este, insa sa stiti ca rugaciunea foarte puternica poate la inceput sa declanseze adevarate crize de vindecare. Explicatia este simpla: demonii care sunt alungati prin puterea rugaciunii dau niste ultime asalturi asupra bolnavului, pentru a-l convinge sa se opreasca din demersul sau de vindecare. Daca insa acesta persevereaza in rugaciune si credinta, crizele vor fi depasite, si apoi, intr-adevar, starea lui sufleteasca se va imbunatati simtitor. De aceea, cei care la ceva timp dupa ce au inceput sa se roage simt ca apar stari de tristete, deznadejde ori chiar furie pe care nu si-o pot explica, este bine sa persevereze cu umilinta pe calea credintei, pentru ca este semnul clar ca rugaciunea incepe sa lucreze. Uneori, chiar durerea fizica sau simptomele se pot accentua, dar de asemenea nu trebuie oprita rugaciunea. Aceste simptome sunt de fapt niste adevarate teste, carora trebuie sa le facem fata cu curaj, cu credinta, aratand ca ceva profund chiar este pe cale sa se transforme in noi, iar apropierea de Dumnezeu nu este doar formala. De fapt, cheia reusitei in acest demers de tamaduire este dragostea, pentru ca ea este cea vesnic staruitoare, ea rabda si crede totul.

- Va multumim, d-le doctor, pentru aceste raspunsuri.

http://www.formula-as.ro/2004/611/medicina-naturista-25/sacroterapia-dr-pavel-chirila-boala-este-o-enigma-care-trebuie-dezlegata-nu-doar-din-perspectiva-strict-biologica-ci-si-din-cea-sufleteasca-si-spirituala-4930

Pentru cei care vor sa aprofundeze sacroterapia cu drag le recomand cartea :
SACROTERAPIA-Iulia Gabriela Şerban

De ce ne imbolnavim?

Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. Orice boală sau accident apărut în viaţa ta a fost provocat de tine. Boala este pur şi simplu  un semnal al corpului tău.

Supraconştiinţa ta, latura ta divină, Dumnezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale este ceva care se opune legii iubirii. De aceea este necesar să captezi mesajul şi să mulţumeşti supraconştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să descifrezi mesajul, bolile şi accidentele tale nu vor face decât să se intensifice.  

Cănd starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce e vorba. Dacă boala e puternică înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe drumul dragostei.

Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un semnal. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui.

Bolile sunt cu miile, iar cauza este una singură: insuficienta iubire de Dumnezeu. De îndată ce încetăm să năzuim către Divin noi ne cufundăm în uman şi începem să depindem de acesta, adică de viaţă, desfătare sexuală, mâncare, dorinţe şi conştiinţă. Cu cât depindem mai mult de acestea cu atât mai mare va fi îmbolnăvirea.

Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: să accepţi pierderea umanului, să vezi în aceasta voinţa divină şi să înţelegi că fără boală nu există dezvoltare spirituală. Boala este un bec roşu care ne avertizează asupra faptului că noi ne aflăm pe un drum greşit.

Dacă ani în şir faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe care singur ţi-ai creat-o. De fapt boala se datoreşte pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic te vindeci trupeşte dacă te-ai vindecat sufleteşte.

Noi oamenii suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit,  asemeni Sfinei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi orice dezechilibru al uneia din cele trei structuri ne aduce suferinţă.

Boala şi starea de rău sunt opuse sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta din vina ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca la un anumit nivel să-ţi cauzezi boala şi poţi să te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta.

Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi bolilor datorită coeficientului de imunitate care este foarte scăzut, De acea, oamenii credincioşi sunt mai sănătoşi psihic şi fizic decât cei care nu au credinţă. Drumul însănătoşirii este drumul câtre Dumnezeu.

Toate bolile sunt autocreate. Până şi doctorii îşi dau seama acum de modul în care oamenii se autoîmbolnăvesc. Oamenii cu un orgoliu interior crescut atrag boala şi nenorocirea.  

Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm, să acumulăm iubire pentru Dumnezeu. Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric în direcţia bună cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede poate învinge boala. 

Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic. Câmpul energetic este primordial în raport cu corpul şi îi determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizcă. Organismul trebuie să blocheze programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Cu cât este mai puternic şi mai periculos programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură poate să fie blocarea acestuia, adică boala.

Când omul încalcă Legile Supreme se abate de la calea sa de evoluţie, i se deformează structura energetică, apar breşe în sistemul său defensiv şi el devine o pradă uşoară pentru virusu, care îndeplineşte funcţiile unui program punitiv. Omul începe să fie bolnav. Bolile grave contribuie la protejarea structurii spirituale.

Dacă distrugem armonia dintre noi şi univers vom avea parte de boli, nefericire, necazuri şi suferinţe.

Gândurile sumbre, pline de neîncredre, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor: anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca pe alţii şi de a-i condamna, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce va conduce la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii este imposibil să ai un corp sănătos.

Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. 

Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea şi nereuşitele noastre. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le creem singuri prin gândurile noastre distructive. Cu alte cuvinte, culegem ce am semănat în trecut. Sentimentul de prosperitate prin rezonanţă atrage prosperitatea.

A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi gânduri despre boală şi suferinţă trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic.

Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze ci efecte ale stării mentale în care vă complaceţi.

Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau ca o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv. Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă. 

Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă, anii de-a rândul, o înbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător.

Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea. 

Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci credinţa fermă. ”De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede”. (Marcu 9, 23)

Când suntem bolnavi să cerem să ni se dea sănătate şi nu să fim vindecaţi de boală.

În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el cu atât produceţi un rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască.

Când se îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa.

Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi. 

Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Compătimirea se adresează corpului şi poate prejudicia spiritul omului. Când compătimeşti un om bolnav înseamnă să nu fii de acord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului. 

De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie. 

Singura soluţie a celorlalţi este  să se roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.        

Medicul pansează rana şi Dumnezeu o vindecă. 

Când rana este tratată cu iubire ea se vindecă repede. Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă, în funcţie de cât de mult a-ţi capitulat în faţa iubirii. În măsura în care putem păstra în suflet starea de bucurie şi iubire vom putea să învingem treptat orice boală. Vindecările au loc doar atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă. 

Nu este suficient să acceptăm boala,  trebuie să ne bucurăm că ea ne salvează sufletul şi trupul. Noi trebuie să acceptăm toate umilinţele, neplăcerile pricinuite trupului nostru prin intermediul cărora ni se purifică sufletul.

Obiceiul oamenilor de a discuta în societate despre simtomele diverselor boli, cauzele lor, morţi, agonii şi scene de coşmar atrag asupra lor un torent de impresii dăunătoare, care le vor pricinui boli şi suferinţe. 

Să nu uitaţi locul în care v-aţi născut. De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul din care vă trageţi v-a leagat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu influenţe nebănuite. Să nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în care s-a născut, pentru că numai acolo paternul lui bioenergetic funcţionează cel mai bine.

Dacă avem curajul să fim cinstiţi cu noi putem uşor să observăm că: jumătate din viaţă ne străduim să ne distrugem sănătatea pentru avere,  pentru ca apoi  în cealaltă jumătate să cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea.

Extras din cartea Domnului Anatol Basarab, mai multe detalii aici

Binecuvantari divine suflete frumoase!